Organizarea Contabilității Bancare

CAPITOLUL I

ORIGINILE SISTEMULUI BANCAR

1.1 Activităţile specifice băncilor de-a lungul istoriei

Termenul de bancă vine din limba italiană de la băncile(banca în italiană)pe care stăteau bancherii altor vremuri.Dacă bancherul nu-şi respecta obligaţiile şi îndatoriile asumate,el îşi pierdea reputaţia şi i se rupea banca fapt ce însemna ca nu mai putea să-şi deruleze activitatea

După alţi cercetători noţiunea de bancă este asociată momentului în care un grup de persoane a avut ideea să primească disponibilităţi băneşti sub forma de depuneri de la cei ce doreau să facă economii şi în baza acestor depozite să ofere împumuturi celor care aveau nevoie de fonduri suplimentare.

Primele dovezi ale unei activităţi bancare se regăsesc în Orientul Apropiat(Babilon) şi Egiptul Antic În aceea perioadă templele erau loc de rugăciune şi loc de păstrare a banilor şi tezaurelor Au fost descoperite mărturii scrise privind activitatea de depuneri şi împrumuturi efectuată de temple.Încrederea pe care o inspirau templele favoriza intermedierea monetară ,asemănător băncilor de mai târziu.

Perioada greacă si romană

În secolul al VI i.d.c oraşe stat si templele din Grecia Antică au început să emită monede proprii Datorită faptului că fiecare oraş ,stat îşi avea moneda proprie a apărut necesitatea schimbării unei monede cu alta acestea putând fi socotite primele schimburi valutare.În aceeaşi perioadă preoţii ofereau împrumturi ţăranilor, iar unele persoane specializate în “negoţul cu bani”ofereau aceleaşi servicii altor categorii sociale În timp aceşti “creditori” cunoscuţi sub denumirea de trapeziţi (trapeze=masă instalată în pieţe la care-şi rezolvau afacerile )au început să perceapă dobânzi foarte ridicate creând multe nemulţumiri în rândul populaţiei.

Drept urmare unele cetăţi greceşti au decis sa creeze bănci publice, aceste instituţii erau conduse şi controlate de agenţi publici în baza unor norme ce pot fi asociate primelor reglementări statale cu privire la activitatea băncilor În perioada timpurie a dezvoltarii imperiului roman nu s-au arătat interesaţi în activităţi specifice băncilor

Evul mediu

În evul mediu mănăstirile ca şi templele din Egiptul sau Grecia antică au continuat să joace un rol important în efectuarea unor activităţi specifice bancare Deşi oficial nu aveau voie să perceapă dobânzi foloseau alte metode pentru a obţine profit, acesta lua forma veniturilor din ipoteci a comosioanelor pentru credite acordate.

La sfârşitul secolului al VI-lea activităţile în acest domeniu s-au restrâns datorită cruciadelor şi pătrunderii în spaţiul european a popoarelor migratoare Primele instituţii de tip bancar efectuau preponderant operaţiuni de transfer( ceea ce astăzi se cunoaşte sub denumirea de casă de compensare),astfel încât sistemul de plăţi să devină mai eficient.

Prima bancă de acest tip a fost Banca Veneţiei creată în 1171 şi recunoscută oficial în 1587 ca Banca di Rialto. În secolele următoare au apărut bănci similare şi în alte centre comerciale :Geneva(în 1407) în Australia (în 1619) şi Rotterdam (în 1635)

Dezvoltarea comerţului şi a banilor a condus la necesitatea existenţei unor centre permanente de afaceri Astfel în 1531 s-a deschis la Avners prima piaţa financiară cunoscută ca bursa de valori şi imediat după aceea a apărut şi Bursa din Londra. În timp activitatea bancară a continuat să se dezvolte atât prin diversificarea şi îmbunătaţirea servicilor oferite cât şi prin acoperirea nevoilor de fonduri ale unor noi domenii de activitate