Organizarea funcției de audit intern la alte entități

Introducere

“Apariția statului a constituit începutul avântului activității de control; în evoluția sa istorică, contro-lul și-a îmbunătățit panoplia de metode, tehnici, scopuri, sfere de activitate la care se aplică, obiective etc.El s-a impus ca o activitate umană cerută de celelalte activități umane și niciodată nu i-a scăzut rolul și importanța. Perfecționarea și aprofundarea lui au avut urmări benefice în folosul celor care l-au folosit.

Acest lucru l-a făcut indispensabil și l-a impus ca o permanență, intim legat de ideea de progres”.1

Definit ca fiind procesul de comparare a situației de fapt cu cea impusă și de întreprindere a de-mersurilor corective, astfel încât realizările să fie în concordanță cu țelurile prestabilite, controlul are, în principal, trei sarcini:

• furnizarea de informații privind cunoașterea realității, a situației de fapt, a deficiențelor etc.;

• propunerea unor măsuri de corectare a stării de fapt;

• întreprinderea unor acțiuni de descurajare, îndreptare și pedepsire de către instituția controlului.

Evident, același proces de comparare poate să aibă în vedere și norma; în această situație, însă,

vom avea de a face, cu controlul de legalitate.

Așadar, deosebim două tipuri fundamental diferite de control financiar: controlul de performanță și

controlul de conformitate. Noi subliniem aici că primul tip indicat începe să capete din ce în ce mai mult teren, mai ales în spațiul economic privat.

In cadrul sectorului public cele două tipuri de control coexistă în toate țările asupra cărora am efectuat studii și observații.

Fiecare formă de control poartă amprenta specificității domeniului în care acționează. Ea trebuie să răspundă comandamentelor impuse de factorii de decizie, având în vedere sarcinile și scopurile urmă-rite de organizația care adoptă o anumită formă de control.

În ce ne privește, prin demersul de față încercăm o tratare integrată a organizării instituționale și a exercitării controlului financiar public, punând accent pe elementele de noutate ale domeniului abordat,

mai ales pe acelea derivând din problematica integrării României în UE.

În acest context, relevăm că elaborarea Strategiei naționale de luptă antifraudă pentru protecția intereselor financiare ale Uniunii Europene în România a avut ca punct de plecare, pe de o parte, necesi-tatea de a armoniza reglementările din legislația națională cu normele europene în domeniu și de a pre-găti cadrul normativ, instituțional și operațional pentru integrare, iar, pe de altă parte, nevoia de a eficienti-za controlul financiar care se exercită în legătură cu fondurile europene.

În acest plan, drept obiective generale au fost stabilite dezvoltarea unui sistem integrat de coor-donare a luptei antifraudă privind protecția intereselor financiare ale Uniunii Europene în România și în-tărirea capacității administrative a instituțiilor cu atribuții în prevenirea, identificarea, investigarea, sancțio-narea fraudei și recuperarea prejudiciului produs prin comiterea acesteia.

Guvernul României, prin Ministerul Finanțelor Publice, garantează integritatea contribuției financi-are a Uniunii Europene și asigură respectarea utilizării acesteia conform destinației stabilite prin memo-randumurile sau acordurile de finanțare, memorandumurile de înțelegere, precum și prin alte documente încheiate între Comisia Europeană și Guvernul României.

Prin control intern se înțelege ansamblul formelor de control exercitate la nivelul entității publice, inclusiv auditul intern, stabilite de conducere în vederea asigurării administrării fondurilor în mod econo-mic, eficient și eficace. Controlul intern este reglementat în principal de Ordonanța Guvernului nr.119/ 1999 privind controlul intern și controlul financiar preventiv, republicată. Există însă alte acte normative

care dezvoltă sau se referă la obiectivele, funcțiile și rolul controlului intern. În vederea eficientizării imple-mentării controlului intern în instituțiile publice, se impune sistematizarea sub forma unui cod a tuturor re-glementărilor în vigoare referitoare la controlul intern, astfel încât acestea să constituie un corp coerent de norme în materie.

1N. Hoanță, Evaziunea fiscală, Ed. Tribuna Economică, București, 1997, p.342.

1. Norme de comportament profesional

1.1 Integritatea

Experții contabili trebuie sa-și îndeplinească misiunea de audit intern cu onestitate, conștiincio- zitate și responsabilitate, să facă dezvăluirile cerute de lege și de regulile profesiei și să nu ia parte în mod conștient la activități ilegale sau să se angajeze în acte dezonorate pentru profesia de audit intern și pentru asociația auditorilor interni.

Integritatea auditorilor interni stă la baza încrederii și credibilității acordate raționamentelor pe care aceștia le fac.

Norma generală și comentariile la aceasta sunt aplicabile și în cazul misiunilor contractuale de audit intern ale experților contabili.

1.2 Obiectivitatea

Cu ocazia efectuării unei misiuni de audit intern, expertul contabil nu trebuie să ia parte la activi-tăți sau să stabilească relații care ar putea compromite caracterul imparțial al judecății lor și nu trebuie să accepte ceva care ar putea compromite judecata lor profesională.

Auditorii interni dau dovadă de cel mai înalt grad de obiectivitate profesională colectând, evalu-ând și comunicând informații legate de domeniul sau procesul examinat.

1.3 Confidențialitatea

Cu ocazia realizării unei misiuni contractuale de audit intern experții contabili trebuie să respecte valoarea și proprietatea informațiilor pe care le primesc; ei nu divulgă aceste informații decât pe baza au-torizării necesare, în afară de cazul în care o obligație legală sau profesională îi obligă să procedeze altfel.

În cazul folosirii de colaboratori sau în cazul subcontractării expertul contabil trebuie să vegheze ca în contractele de prestări servicii să fie înscrise clauze cu privire la confidențialitate.

Auditorii interni trebuie să folosească cu prudență informațiile colectate, să le protejeze, să nu le folosească în interes personal sau într-un mod care ar contraveni prevederilor legale.

1.4 Competența

În cazul îndeplinirii unei misiuni de audit intern, experții contabili trebuie să utilizeze și să aplice cunoștințele și experiențele necesare în vederea realizării atribuțiilor lor.

Auditorii interni nu trebuie să se angajeze decât în activități pentru care au cunoștințele, pricepe-rea și experiența necesare; ei trebuie să-și îmbunătățească continuu competența, eficacitatea și calitatea

muncii lor.

1.5 Respectarea normelor de audit intern

În îndeplinirea unei misiuni de audit intern experții contabili trebuie să respecte Normele pentru Practica Profesională a Auditului Intern emise de Institutul Internațional al Auditorilor Interni.

Normele Internaționale de Audit Intern sunt:

• norme de calificare, care stabilesc caracteristicile pe care trebuie să le aibă serviciile de audit intern și persoanele care fac parte din aceste structuri;

• norme de funcționare, care descriu activitățile de audit intern și definesc criterii de calitate;

• norme de implementare, care descriu normele precedente în cazul misiunilor specifice;

• modalități practice de aplicare, norme facultative, dar care sunt acceptate ca autoritate.