Organizarea și evaluarea activității unei întreprinderi

CAPITOLUL I

ORGANIZAREA INTREPRIDERII

1.1.DEFINITII

ORGANIZAREA este un process care include stabilirea activitatilor necesare indeplinirii obiectivelor,formarea lor ca sarcini si aranjarea acestora intr-un cadru de luare a deciziilor.

ORGANIZAREA PROCESUALA se refera la studiul pricipalelor categorii de munca si a proceselor necesare realizarii ansamblului de obiective ale intreprinderii.

FUNCTIUNEA reprezintă ansamblul activităţilor omogene,complementare sau convergente,orientate asupra exercitării uneisau mai multor tehnici,înscopul realizării unor obiective derivate rezultate din obiectivele generale ale întreprinderii,desfăşurate cu un personal de o anumită specialitate prin folosirea diferitor metode şi tehnici specifice.

ACTIVITATEA este ansamblul atribuţiilor omogene,indeplinite de un personal care poseda cunoştinţe de specialitate dintr-un domeniu mai restrans în vederea realizării obiectivelor secundare.

SARCINA este formată din ansamblul operaţiilor,fiind o parte elementară a unui proces de muncă complex sau a unui proces de muncă simplu,desfăşurat în scopul îndeplinirii unui obiectiv individual.

OPERATIA este cea mai simplă componentă a organizării procesuale,fiind executată pe o perioadă determinată de către o persoană la locul de muncă.

1.2.ORGANIZAREA STRUCUTRALA

Organizarea structurala reprezinta procesul de proiectare a structurii organizatorice pentru o intreprindere si cuprinde ansanblul posturilor si compartimentelor,modul in care sunt construite si grupate precum si legaturile ce se stabilesc intre ele in scopul realizarii obiectivelor intreprinderii.Are la baza rezultatele:functiunile,activitatile,atributiile si sarcinile pe care le incadreaza in structuri organizatorice adecvate fiecarei intreprinderi in parte.

1.2.1. STRUCTURA ORGANIZATORICĂ

Structura organizatorica reprezinta ansamblul persoanelor,al subdiviziunilor organizatorice şi al relaţiilor dintre acestea astfel constituite încât să asigure premisele organizatorice adecvate realizării obiectivelor prestabilite.Structura oraganizatorica poate fi considerata dreptnscheletul întreprinderii sau „anatomia întreprinderii”

Este formată din doua părţi distincte:

a) structura de conducere sau funcţională;

b) structura de producţie sau operaţională.

Structura de conducere (funcţională) reprezintă ansamblul membrilor de conducere şi al compartimentelor (tehnice, economice şi administrative), modul de constituire şi grupare al acestora, precum şi relaţiile dintre ele, necesare desfăşurării corespunzătoare a procesului managerial şi de execuţie.

Structura de producţie (operaţională) reprezintă ansamblul unităţilor de producţie, control şi cercetare (secţii, ateliere, formaţii de lucru, locuri de muncă), mărimea şi amplasarea lor pe teritoriul întreprinderii şi legăturile ce se stabilesc între ele.

ELEMENTE COMPONENTE;

1) Postul este alcătuit din ansamblul obiectivelor, sarcinilor, competenţelor şi responsabilităţilor desemnate pe anumite perioade de timp unui membru al întreprinderii.

2) Funcţia constituie factorul care generalizează posturi asemănătoare din punct de vedere al ariei de cuprindere, a autorităţii şi responsabilităţii. Funcţiile pot fi grupate în: funcţii de conducere şi funcţii de execuţie.

3) Compartimentele sunt rezultatul agregării unor posturi şi funcţii cu conţinut similar şi/sau complementar, reunind persoane care desfăşoară activităţi relativ omogene sau complementare şi solicită cunoştinţe specializate dintr-un anumit domeniu, amplasate într-un anumit spaţiu, dotat cu mijloacele de producţie necesare şi subordonate nemijlocit unei singure persoane (autorităţi unice).

4) Nivelul ierarhic prezintă poziţia succesivă faţă de managementul de vârf al posturilor de conducere ale diferitor compartimente situate pe aceiaşi linie ierarhică (plasate pe linii orizontale la aceeaşi distanţă faţă de cel al întreprinderii). Numărul de niveluri ierarhice este influenţat de dimensiunea întreprinderii, diversitatea activităţilor, complexitatea producţiei, tipul producţiei, dispersarea teritorială a subunităţilor, competenţa managerilor.

5) Ponderea ierarhică reprezintă numărul persoanelor conduse nemijlocit de un cadru de conducere şi înregistrează valori diferite. Astfel, pe verticala structurii organizatorice creşte către nivelurile inferioare, iar pe orizontala structurii organizatorice se amplifică pe măsura trecerii de la compartimente cu activitate tehnico-economică spre compartimente cu activitate operaţională.

6) Relaţiile organizatorice sunt alcătuite din ansamblul legăturilor dintre componentele structurii stabilite prin reglementări oficiale. Relaţiile organizatorice pot fi: de autoritate (sunt instituite de conducere prin acte sau norme şi atrag obligativitatea de a fi executate), de cooperare (sunt preponderent neformale, cu caracter facultativ, se manifestă pe orizontală între compartimente sau persoane situate pe aceiaşi linie ierarhică), de control (se stabilesc între persoanele care efectuează controlul şi persoanele ce sunt controlate), de reprezentare (se stabilesc între anumite persoane, denumite lideri şi conducerea întreprinderii)