Organizarea și funcțiile trezoreriei publice la nivel central și teritorial

CAPITOLUL 1. ORAGANIZAREA SI FUNCTIONAREA TREZORERIEI PUBLICE

1.1.Scurt istoric

Trezoreria a existat în ţara noastră, înaintea celui de-al doilea război mondial, într-o altă formă decât cea care se preconizează să se generalizeze în sistemul actual al finanţelor publice.

În Dicţionarul Explicativ al limbii române, trezoreria este definită ca "oficiu al unui stat unde se păstrează şi se administrează tezaurul public" însă nu mai corespunde condiţiilor actuale de tranziţie la economia de piaţă. Apropiată de realitatea actuală este definiţia, dată de Dicţionarul Enciclopedic, după care trezoreria este "ansamblul de operaţiuni financiare băneşti, bugetare şi extrabugetare, pe care le face statul pentru procurarea mijloacelor băneşti care sunt necesare şi pentru cheltuirea acestor mijloace".

Deşi existau patru bănci specializate, până în anul 1990 a funcţionat un sistem monobancar dominat de Banca Naţională a României la care era concentrată execuţia bugetului de stat. Banca Naţională avea stabilite prin lege atribuţii, cum ar fi: asigurarea încasării veniturilor bugetare de la unităţile de stat şi evidenţa acestora pe capitole, subcapitole, plătitori, precum şi a plăţilor de casă pe capitole de cheltuieli, ministere şi instituţii subordonate acestora; exercitarea controlului asupra eliberării fondurilor de la bugetul de stat în numerar şi din cont pe seama investiţiilor publice pentru acoperirea cheltuielilor aprobate, în limita creditelor bugetare deschise pe destinaţii de Ministerul Finanţelor, păstrarea conturilor de disponibilităţi ale bugetelor locale, instituţiilor publice pentru mijloace extrabugetare şi fondurilor cu destinaţie specială; asigurarea transmiterii informaţiilor către Ministerul Finanţelor privind execuţia bugetului de stat, disponibilităţile bugetare locale, ale instituţiilor publice.

Termenul de trezorerie a apărut în cadrul unei largi evoluţii istorice .,care a condus la identificarea, pentru început, cu noţiunea de bani publici, iar mai târziu , la crearea şi centralizarea unei instituţii sub o autoritate unică desemnată să asigure respectarea ansamblului de reguli specifice casieriei şi contabilităţii publice. Termenul de trezorerie este folosit în două sensuri . Pe de o parte , el serveşte la desemnarea casieriilor propriu-zise ale statului, atunci când se vorbeşte de ”situaţia trezoreriei”sau de “deficitul trezoreriei”, iar pe de altă parte, el serveşte la desemnarea unei administraţii publice , ca instituţie. Aceste două sensuri ale termenului sunt legate între ele şi vizează şi funcţiile pe care le îndeplineşte trezoreria.

Trezoreria, ca administraţie, este serviciul public însărcinat cu gestiunea fondului public , în sensul casieriei, dar mai ales cu asigurarea echilibrului permanent dintre încasările generatoare de lichidităţi şi plăţi exigibile , dintre veniturile publice şi cheltuielile publice, finanţarea deficitului bugetar, gestionarea datoriei publice şi altele, toate acestea conurând la asigurarea echilibrului ,monetar şi a echilibrului general al economiei. Funcţiile trezoreriei publice sunt,în prezent¸influenţate de diversificarea şi complexitatea rolului statului modern, care au impus redimensionarea fluxurilor monetare prin instituţia trezoreriei.

1. 2. Organizarea Trezoreriei Finanţelor Publice în România

Trezoreria este organizată ca un sistem operaţional în cadrul Ministerului Finanţelor prin intermediul căreia se efetuează operaţiuni financiare şi băneşti bugetare şi extrabugetare ale sectorului public, controlul fiscal asupra încasării la termen a veniturilor, refinanţarea deficitului bugetului de stat şi altele.

Direcţia de Trezorerie are mai multe caracteristici care derivă din locul pe care aceasta îl ocupă în cadrul Ministerului Finanţelor, acestea sunt: este o direcţie de stat major; este o direcţie care dispune de o organizare relativ stabilă;este o direcţie care areîn structură, trei compartimente:

• Compartimentul de finanţări şi participaţii, care se ocupă de activitatea statului ca acţionar în sectorul public, concurenţial sau neconcurenţial şi de mijloacele de intervenţie economică în beneficiul întreprinderilor;

• Compartimentul problemelor financiare şi monetare, centratt pe activitaţi de trezorerie şi pe activitaţi de economisire, de pieţe financiare, precum şi unele circuite de finanţare specializate;

• Compartimentul de probleme financiare internaţionale, care se ocupa cu relaţii financiare bilaterale, multilaterale şi cu relaţiile cu organismele internaţionale.

Necesitatea infiinţarii Trezoreriei Finanţelor Publice in perioada de tranziţie este determinata in primul rand, de modificările importante survenite in rolul şi structura sisitemului financiar şi bancar din România incepând cu 1990, în conducerea procesului bugetar.