Paralelă între Auditul Financiar și Auditul Performanței

Noţiunea de audit are origini latine, audire însemnând a asculta, însă în timp a îmbrăcat noi înţelesuri; astfel, în limba engleză audit semnifică a verifica, semnificaţie care este cea mai apropiată de obiectivele sale actuale. Astfel auditul, într-o accepţie generală reprezintă o activitate independentă şi obiectivă de analiză şi evaluare a diferitelor domenii de activitate şi emiterea unei opinii responsabile şi independente cu privire la domeniul auditat. Referitor la audit, semnificativă este aprecierea formulată de N. Feleagă, care, în prefaţa lucrării Audit. Concepte şi practici. Abordare naţională şi internaţională, afirmă: „Procese contemporane demonstrează că practica de audit tinde

să se generalizeze într-o serie de domenii care nu au un raport direct cu sistemul contabil al întreprinderii. Ea se plasează, atunci, în perimetrul diagnosticului de organizare şi de gestiune şi, mai ales, în cel al controlului procedurilor. Interesul cade asupra modului în care organizaţiile îşi desfăşoară activităţile în raport cu obiectivele lor”, deci activitatea de audit se practică în orice domeniu.

Dintre toate domeniile cărora se adresează activitatea de audit, ne vom referi la auditul din zona economicului, respectiv la audit ca parte componentă a sistemelor de control financiar. Referitor la acesta, în literatura de specialitate există mai multe puncte de vedere cu privire la modul de sistematizare a formelor de audit, fiind clasificat de mai mulţi specialişti în domeniu, fiecare autor folosind diferite criterii, dintre care redăm clasificările efectuate de autorii L. Dobroţeanu şi C. L. Dobroţeanu, potrivit cărora un criteriu de clasificare a auditului este cel în funcţie de obiectivul urmărit, conform căruia se disting:

a) auditul financiar (sau auditul situaţiilor financiare),

b) auditul de conformitate şi

c) auditul operaţional (auditul performanţei).

Un alt criteriu de clasificare a auditului, propus de aceeaşi autori, îl constituie cel în funcţie de afilierea auditorilor, potrivit căruia se disting:

a) auditul extern,

b) auditul intern şi

c) auditul guvernamental (audit efectuat de angajaţii instituţiilor publice specializate ca Ministerul Economiei şi Finanţelor etc.).

Paralelă între auditul financiar şi auditul performanţei

Metodologia de cercetare

Pentru realizarea cercetării s-a efectuat o informare şi documentare pe baza literaturii de specialitate, a actelor legislative, a diferitelor analize şi studii privind auditul performanţei şi auditul financiar, culegerea şi prelucrarea informaţiilor necesare pentru definirea contextului domeniilor abordate. S-a urmărit identificarea elementelor relaţionale reprezentate de conceptele de bază şi modul de operare a celor două tipuri de audit, în vederea unei mai bune înţelegeri a auditului performanţei, prin prisma comparării acestuia cu auditul financiar, deoarece auditul financiar, având o mai largă cunoaştere, poate servi ca reper pentru demersul urmărit.

Consideraţii în urma unei analize comparative

În continuare, ne propunem o analiză comparativă a două dintre tipurile de audit extern, respectiv audiul financiar şi auditul performanţei (efectuat în România de Curtea de Conturi), prin prisma asemănărilor şi deosebirilor referitoare la caracteristicile, conceptele de bază şi modul de operare ale celor două tipuri de audit. Din această perspectivă, fără a considera că le-am abordat în mod exhaustiv, considerăm că asemănările şi deosebirile cele mai importante, dintre cele două tipuri de audit, sunt cele pe care le prezentăm mai jos.

1. Asemănările

a) Atât în cadrul misiunilor de audit financiar, cât şi în cazul auditului performanţei se utilizează metode şi tehnici similare de colectare a datelor, definite drept „probe de audit”.

b) Ambele tipuri de audit includ examinarea auditului intern, precum şi a sistemului de control intern al entităţii, examinări ce permit auditorului să obţină probe de audit şi, în acelaşi timp, să identifice zonele unde există disfuncţionalităţi.

c) În cazul ambelor tipuri de audit, documentele de lucru sunt „dosarele permanente” şi „dosarele curente”, cu menţiunea că, în conţinutul acestora, există unele diferenţe. Totodată, menţionăm că în cazul auditului financiar se mai utilizează, ca document de lucru, foile de lucru.

d) În general, standardele internaţionale de audit care reglementează activitatea auditului

financiar constituie repere şi pentru auditul performanţei, în acestea existând unele prevederi similare referitoare la: planificarea auditului; colectarea probelor de audit; documentarea auditului; asigurarea calităţii etc.

e) Unele tipuri de probe de audit şi tehnici de obţinere a acestora, deşi la prima vedere par că sunt similare pentru ambele tipuri de audit (documentare, observare, chestionare etc.), totuşi, la o atentă observare, se constată că atenţia auditorului se focalizează asupra unor aspecte diferite în cazul auditului financiar faţă de obiectivele urmărite în cazul auditului performanţei.