Particularități privind contabilitatea activității de service și prezentarea situațiilor financiare la SC Dimos Impex SRL

INTRODUCERE

Ştiinţa contabilităţii reprezintă un sistem coerent de obiective şi principii fundamentale, legate între ele, susceptibil să conducă la definirea de norme solide privind construirea şi comunicarea informaţiilor privitoare la situaţia netă şi financiară a patrimoniului precum şi la rezultatele obţinute.

Sfera de acţiune a contabilităţii o reprezintă unitatea patrimonială. O societate comercială are obligaţia să organizeze şi să conducă contabilitatea proprie a patrimoniului. Pe parcursul desfăşurării activităţii societatea comercială intră în relaţii cu terţe persoane, relaţii care generează o mare varietate de venituri si cheltuieli precum si achizitii de stocuri. Astfel societatea comercială are obligaţia să-şi organizeze o contabilitate a acestor venituri si cheltuieli, care este şi tema acestei lucrări.

Această lucrare sintetizează cunostintele teoretice acumultate de-a lungul anilor de studii si cunostintele practice acumulate in cadrul SC “DIMOS IMPEX” S.R.L. Lucrarea de faţă înglobează cunoştinţele mele despre tema aleasă, temă care a fost elaborată în urma consultării bibliografiei.

Lucrarea abordează elemente ce se referă la standardele internaţionale de contabilitate, la ordonanţele şi hotărârile Ministerului Finanţelor accentuând că organizarea contabilităţii se face potrivit Legii 82/1991.

Scopul acestei lucrări este de a prezenta informaţii referitoare la contabilitatea veniturilor şi determinarea rezultatului precum şi la modalităţile de întocmire a situaţiilor financiare la SC Dimos Impex SRL.

Străduinţa şi eforturile mele nădjduiesc să fie apreciate pentru obţinerea cu succes a diplomei de masterat.

CAPITOLUL I “CONTABILITATEA STOCURILOR PENTRU ACTIVITATEA DE SERVICE”

Conform IAS 2 “ Stocuri”, un activ este o “resursa controlata de o intreprindere, ca rezultat al unor evenimente trecute si care se asteapta sa genereze beneficii economice viitoare catre intreprindere”. Activele trebuie sa fie recunoscute cand:

1)este posibil sa genereze benificii economice viitoare catre sau dinspre intreprindere;

2) elemental are un cost sau o valoare care poate fi evaluate in mod credibil.

Stocurile sunt active:

a) detinute pentru a fi vandute pe parcursul desfasurarii normale a activitatii;

b) in curs de productie pentru a fi vandute in perioadele urmatoare;

c) sub forma de materii prime si materiale consumabile, folosite pentru productia unor bunuri sau pentru realizarea unor servicii.

Valoarea realizabila neta este pretul de vanzare estimate a fi obtinut pe parcursul

desfasurarii normale a activitatii, mai putin costurile estimate pentru finalizarea elementului de stoc, precum si a costurilor asociate vanzarii.

IAS 2 afirma ca “stocurile trebuie evaluate la valoarea cea mai mica dintre cost si valoarea realizabila neta.

Costul stocurilor trebuie sa cuprinda toate costurile de cumparare, costurile de conversie, precum su alte costuri suportate pentru a adduce stocurile in starea si in locul in care se gasesc in prezent

Costurile de achizitie a stocurilor cuprind: pretul de cumparare, taxele de impost si alte taxe ( cu exceptia acelora pe care entitatea le poate recupera ulterior de la autoritatile fiscale), costurile de transport, manipulare si alte costuri care pot fi atribuite direct achizitiei de produse finite, materiale si servicii.

IAS 2 recomanda ca toate discount-urile de care a beneficiat intreprinderea ca urmare a platii immediate a facturilor pentru stocuri trebuie considerate ca “ alte elemente similare” si deduse din costurile stocului.

Costurile de conversie a stocurilor includ costurile direct aferente unităților produse, cum ar fi costurile cu manopera directă. De asemenea, ele includ și alocarea sistematică a regiei de producție, fixă și variabilă, generată de transformarea materialelor în produse finite. Regia fixă de producție constă în acele costuri indirecte de producție care rămân relativ constante, indiferent de volumul producției, cum sunt: amortizarea, întreținerea secțiilor și a utilajelor, precum și costurile cu conducerea și administrarea secțiilor. Regia variabilă de producție constă în acele costuri indirecte de producție care variază direct proporțional sau aproape direct proporțional cu volumul producției, cum sunt materialele indirecte și manopera indirectă.

Alte costuri sunt incluse în costul stocurilor numai în măsura în care reprezintă costuri suportate pentru a aduce stocurile în starea și în locul în care se găsesc în prezent. De exemplu, poate fi adecvată includerea în costul stocurilor a regiilor generale, altele decât cele legate de producție, sau a costurilor proiectării produselor destinate anumitor clienți.

Urmatoarele costuri nu trebuie incluse în costul stocurilor, ci sunt recunoscute drept cheltuieli ale perioadei în care sunt suportate:

(a) pierderile de materiale, manoperă sau alte costuri de producție înregistrate peste limitele normal admise;

(b) costuri de depozitare, cu excepția cazurilor în care astfel de costuri sunt necesare în procesul de producție, anterior trecerii într-o nouă fază de producție;

(c) regii generale de administrație care nu participă la aducerea stocurilor în starea și în locul în care se găsesc în prezent; și

(d) costuri de vânzare