Perfecționarea metodelor și instrumentelor de așezare, urmărire și percepere a impozitelor și taxelor de la populație

CAPITOLUL I

Consideratii generale.

1.1 Necesitatea impozitelor si taxelor de la persoane fizice.

Satisfacerea nevoilor colective ale oricarei societati impune realizarea unor venituri publice. Într-adevar, pentru a-si îndeplini rolul si functiile sale, statul trebuie sa mobilizeze resursele si sa faca cheltuieli banesti.

În consecinta, statul procedeaza la repartitia sarcinilor publice între membrii societatii, persoane fizice.

Instrumentul financiar si juridic prin care se înfaptuieste aceasta repartitie, îl constituie obligatia fiscala, sub forma impozitelor, taxelor si altor sarcini fiscale specifice fiecarei tari si fiecarei etape istorice în parte.

Se constata ca impozitele pot fi abordate din mai multe ipostaze :

- ca principala sursa de formare a veniturilor statului.

- ca modalitate principala de înfaptuire a alocarii optime a resurselor între cele doua mari sectoare definite dupa caracterul privat sau public al bunurilor produse în societate, în functie de care se defineste punctul optim al fiscalitatii.

- ca instrumente de orientare a economiei prin obiectivele stabilite de catre puterea publica.

- ca instrumente de înfaptuire a echitatii sau justitiei sociale în plan fiscal, denumita echitate fiscala.

- ca instrumente de influentare a inflatiei prin orientarea comportamentelor tuturor contribuabililor, privind consumurile de resurse, de bunuri si servicii.

O prima categorie de norme juridice având ca obiect de reglementare finantele publice o reprezinta cele privind procesul de constituire a resurselor banesti necesare satisfacerii nevoilor publice, adica a fondurilor publice, denumite frecvent fonduri bugetare .

Normele juridice din aceasta categorie asigura concentrarea în bugetele publice (bugetul de stat, bugetele locale si bugetul asigurarilor sociale de stat) a resurselor banesti necesare constituirii si alimentarii veniturilor publice, adica a fondurilor banesti aflate la dispozitia autoritatilor publice centrale si locale.

În aceasta categorie de norme juridice se cuprind reglementarile prin care se instituie impozitele, taxele si alte venituri publice.

Nevoile publice cunosc o crestere semnificativa în perioada de tranzitie a României la economia de piata. Aceasta datorita în primul rând, crizei profunde a productiei si a proprietatii, care s-a extins la toate domeniile si

compartimentele vietii sociale, devenind în deceniul 80, o criza de sistem social-economic.

Revolutia din decembrie 1989 a înlaturat dictatura politica si de stat ce a determinat criza social-economica, însa aplicarea reformei economice initiala, are loc în conditiile unor multiple dezechilibre sociale si economice, care implica interventia sporita a statului, actiune care necesita uriase cheltuieli si deci, venituri publice deosebit de mari.

Iata de ce consideram ca în perioada de tranzitie a României la economia de piata studiul impozitelor, taxelor si a celorlalte venituri publice, reprezinta o problema fundamentala.

1.2 Scurt istoric al impozitelor si taxelor de la populatie.

Viitorul oricarui stat modern este de neconceput fara un sistem fiscal performant prin randamente si suportabilitate din partea contribuabililor. Starea prezenta de prosperitate a unui stat contemporan este dependenta, în mare masura, de istoria propriului sistem fiscal, de felul cum acesta este conceput si a functionat.

Periodizarea finantelor românesti (pâna la Regulamentele Organice din Muntenia si Moldova, preioada cuprinsa între domnia lui A.I.Cuza si primul Razboi Mondial, perioada interbelica, perioada “ finantelor comuniste “ si perioada postdecembrista) are la baza elemente de politica fiscala cu rezonanta în înscrierea sistemului fiscal pe traiectoria descrisa de finantele statelor avansate economic în perioada respectiva.

Pâna în 1924 nu existau nici un fel de date statistice publicate cu privire la finantele locale, însa, dupa acest an, s-au publicat cifrele evaluarii bugetului pe judete si comune.

Începutul impozitelor si taxelor la populatie îl aflam în Regulamentele Organice, care au înfiintat “zeciuiala “ patentelor si capitatiei tuturor locuitorilor contribuabili ai oraselor si accizele orasului asupra bauturilor si tutunului.

Impozitele si taxele locale au fost reglementate prin “ legea maximului taxelor si contributiei comunale “ din 1923 , o reeditare a legii cu acelasi nume din 1903 .

Aceasta lege prevedea 49 feluri de taxe si impozite pe care judetele si comunele le puteau percepe cu ajutorul Ministerului de Interne. În favoarea comunitatilor locale, legea a mai prevazut asa-zisele “ aditionale “ , adica diverse tipuri de cote variabile din impozitul pe automobile, succesiuni.