Planificarea Activităților Financiar-contabile în Vederea Evaluării Intreprinderii

Introducere.

Pentru o companie care îşi desfăşoară activitatea într-un mediu economic caracterizat de incertitudine şi dinamism, utilizarea cunoaşterii în procesele de afaceri reprezintă o condiţie şi, în acelaşi timp, un mod de obţinere a avantajului competitiv.

În contextul determinat de proliferarea tehnologiilor, schimbarea cerinţelor pieţei, creşterea concurenţei, învechirea accelerată a produselor şi serviciilor, companiile de succes sunt acelea care creează, în mod consistent, cunoaştere. Cunoaşterea este diseminată pe toate nivelurile organizaţionale, în vederea înglobării în noi produse, tehnologii şi servicii.

În ultimele decenii, tehnologia comunicaţiilor și a informaţiei a devenit un factor major în ceea ce privește schimbarea organizaţională.

Schimbările se desfășoară în contextul în care organizaţiile se străduiesc să fie profitabile într-un mediu concurenţial, caracterizat de pieţe aflate într-o continuă schimbare și impredictibile.

Odată cu impactul major al globalizării, oricine poate concura cu oricine pe orice piaţă, motiv pentru care managementul costurilor a devenit unul din obiectivele de bază ale managerilor de întreprinderi.În practică şi teoria economica se acceptă tot mai mult ideea că cel care stăpâneşte şi controlează costurile, are posibilităţile cele mai mari de a învinge în competiţie.În esenţă, progresul de orice natură trebuie să determine realizarea de bunuri economice (produse, servicii,) cu costuri cât mai mici.

O importanţă deosebită o are operativitatea informaţiilor, accentul fiind pus pe calcularea costurilor în timp real şi pe necesitatea unor previziuni fiabile ale evoluţiei costurilor (funcţia de predicţie a contabilităţii firmelor moderne).

În acest context, managementul proiectelor se constituie într-o nouă disciplină, menită să susţină dinamica organizaţională astfel încât, transformările ce au loc să se realizeze la momentul potrivit și în direcţia corectă.

Scopul lucrării de faţă este de a scoate în evidenţă necesitatea şi importanta existenţei planificării, în activitatea unei întreprinderi (entităţi economice), precum şi importanta existenţei unui sistem informatic adecvat, capabil să dea soluţii în timp real, fiind astfel un instrument de măsură şi control la dispoziţia managerilor.

Activităţile financiar contabile, au un termen de finalizare strict definit, impus de legislaţia în vigoare (de regulă sfârşitul de lună, sau date specifice pentru diverse raportări fiscale) şi de asemenea sunt strict legate între ele, omiterea unei înregistrări, sau neînregistrarea în timp util a unei operaţiuni economice, conducând la raportări fiscale eronate sau întârzieri în declararea la termenul impus de organul fiscal, generând astfel cheltuieli nedeductibile pentru societate.

Inventarierea are ca scop principal stabilirea situaţiei reale a tuturor elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii deţinute de entitate, în vederea întocmirii de situaţii care trebuie să ofere o imagine fidelă a poziţiei financiare şi a performanţei entităţii, şi este o activitate consumatoare de timp, având în vedere că pe timpul inventarierii, entitatea trebuie să-şi desfăşoare activităţile de producţie.

Având în vedere restricţiile impuse de lege (de ex. un gestionar al cărui depozit este supus inventarierii nu poate face din comisia de inventariere), se impune numirea în comisiile de inventariere, a altor angajaţi ai societăţii, fapt ce va genera (pe lângă alţi factori externi) perturbarea activităţii de producţie.Aplicând principiile managementului de proiect, se poate ajunge la încheierea cu succes (costuri minime şi în timp util) a activităţii de inventariere.

Cap. I Definiţii.Concepte.

1.1. Cadrul de lucru general.

Managementul Proiectelor este o ramură specializată a managementului apărută în anii ’50, pentru coordonarea şi controlul activităţilor complexe din industria modernă.Apariţia şi dezvoltarea sa sunt legate îndeosebi de iniţierea şi derularea programelor spaţiale alae NASA, de concurenţă între naţiuni pentru supremaţie în domeniul militar, de presiunea clienţilor/beneficiarilor care doreau ca proiectele lor să fie realizate cât mai repede, astfel încât să poată să-şi recupereze cât mai rapid investiţiile.

Apărut un USA, managementul proiectelor a fost preluat rapid şi în Europa, primele încercări aparţinând institutului The Chartered Institute of Building din UK.Acesta a devenit în timp, alături de PMI (Project Management Institute) un organism care certifica atât managerii de proiect cât şi programele de instruire în domeniu în întreaga lume.

Etapa de maturizare a managementului proiectelor, este cuprinsă în anii 1970-1980 când se efectuează diverse studii, cea mai importantă contribuţie fiind apariţia primelor culegeri de texte pe specificul managementului de proiect, care să ilustreze cazurile de bună practică în domeniu, denumite generic CDC (Corpul de Cunoştinţe), acronimul în engleză fiind BOK (Body Of Knowledge).

Managementul proiectelor este un proces dinamic, condus în cadrul unui set definit de constrângeri, care utilizează şi organizează resurse adecvate, într-o manieră controlată şi structurată pentru a atinge anumite obiective clar definite.

Abordarea orientată pe proiecte (Project-Oriented Approach) reprezintă aplicarea metodelor, instrumentelor si tehnicilor de managementul proiectelor în procesele de afaceri.

Proiectul reprezintă un ansamblu de eforturi temporare depuse pentru a crea un produs sau de a asigura un serviciu. Aceasta este definiţia „PMBOK” – Project Management Body of Knowledge Guid (Ghid pentru corpul cunostinţelor de managementul proiectelor).

Proiectul mai poate fi definit şi ca un ansamblu de activităţi încadrate în timp printr-un început şi un sfârşit, cărora li se alocă resurse limitate prin care se urmăreşte îndeplinirea obiectivului prestabilit.

Metodologiile din managementul general, pleacă de la premisa că proiectul este o situaţie excepţională în activitatea unei entităţi care trebuie să se adapteze la acea situaţie.Astfel specialiştii au configurat o metodologie care se poate adapta la necesitatea unui singur proiect şi delimitează etapele implemetarii ca un amestec de acţiuni la nivel organizaţional şi la nivelul proiectului: definirea generală a proiectului, desemnarea unui manager de proiect, definirea organizatorică a proiectului, pregătirea climatului pentru implementarea managementului prin proiecte, stabilirea modalităţilor de control, implementarea (derularea acţiunilor necesare atingerii obiectivelor utilizând metode specifice managementului proiectelor metoda PERŢ, metoda drumul critic, diagrama Gantt etc.), evaluarea periodică a stadiului realizării proiectului.

Principiile managementului proiectelor sunt următoarele:

a) unicitatea obiectivului (un proiect prezintă un singur obiectiv principal);

b) managerul de proiect (proiectul este gestionat de un singur manager de proiect ce dispune de competenţa şi autoritatea necesare şi care-şi asumă întreaga responsabilitate pentru reuşita proiectului);

c) descompunerea structurală a proiectului (proiectul se descompune în subproiecte, sarcini, grupuri de activităţi, activităţi);

d) abordarea de la obiectivul proiectului către resurse (succesiunea corectă este obiectiv> identificare activităţi necesare>alocare resurse necesare);

e) evaluarea-reevaluarea (evaluarea se realizează în punctele fixe sau punctele cheie prevăzute în planul de management al proiectului cât şi la terminarea proiectului);

f) monitorizarea şi evaluarea (se poate efectua intern în cadrul managementului proiectului sau extern de către evaluatori independenţi sau de către reprezentanţii organizaţiei sau persoanei finanţatoare).