Planificarea auditului intern - Primăria Municipiului București

1. Conceptul de planificare în audit

Auditorul trebuie să planifice auditul într-o manieră care să asigure că misiunea va fi îndeplinită în condiţii de economicitate, eficienţă, eficacitate şi la termenul convenit.

Planificarea auditului constă în construirea unei strategii generale şi abordări detaliate cu privire la natura, durata şi gradul de cuprindere preconizat al auditului.

Activitatea de planificare a auditului comportă următoarele caracteristici:

Raţionalitatea. Procesul de planificare şi rezultatele acestuia permit auditorului evaluarea logică a îndeplinirii sarcinilor, precum şi stabilirea de obiective clare;

Anticiparea. Procesul de planificare permite dimensionarea sarcinilor în timp, astfel încât priorităţile să fie clar scoase în evidenţă;

Coordonarea. Planificarea permite coordonarea atât a politicilor de audit, de către instituţiile de audit, cu auditurile realizate efectiv, cât şi a activităţii desfăşurate de alţi auditori sau experţi.

Principalele obiective ale planificării auditului sunt:

a) stabilirea modalităţilor prin care obligaţiile legale ce revin auditorului şi alte priorităţi de audit sunt respectate;

b) identificarea întinderii atribuţiilor şi rezultatelor previzibile ale auditorilor;

c) definirea modului în care vor fi obţinute şi analizate probele de audit necesare atingerii obiectivelor auditului;

d) identificarea resurselor ce vor fi necesare, utilizarea lor efectivă şi stabilirea bugetului de timp şi a costurilor;

e) controlarea şi supravegherea de către conducerea entităţii auditate a auditurilor individuale, iar de către instituţiile supreme de audit realizarea unui control şi a unei supravegheri totale (generale).

Planificarea misiunii de audit

Misiunea de audit este definită ca o sarcină separată şi identificabilă, care se finalizează prin emiterea de către auditor a unui punct de vedere, declaraţie sau opinie, consemnate potrivit unor reguli într-un raport, asupra îndeplinirii unor obiective clare şi bine determinate, aferente unui grup structurat pe acţiuni, activităţi, programe sau organisme, numite generic „entitate auditată”.

Obiectivul misiunilor de audit constă în auditul de atestare financiară, auditul de legalitate şi/sau conformitate, auditul performanţei ori combinaţii între acestea.

Indiferent de obiectivele sale, o misiune de audit include în mod tipic, următoarele etape:

A. etapa preliminară, în care auditorul desfăşoară următoarele acţiuni:

- adunarea şi evaluarea iniţială a informaţiilor despre entitate;

- evaluarea preliminară a sistemelor contabil şi de control intern;

- definirea obiectivelor detaliate ale auditului;

- evaluarea iniţială a resurselor necesare auditului şi stabilirea calendarului de lucru.

B. etapa de planificare, care constă în realizarea următoarelor acţiuni:

- elaborarea planului de audit;

- stabilirea legăturii cu entitatea auditată;

- întocmirea programelor de audit ca părţi componente ale planului de audit;

- aprobarea planului de audit.

C. etapa de lucru în teren, care cuprinde următoarele acţiuni:

- colectarea şi evaluarea probelor de audit;

- redactarea unor concluzii iniţiale;

- revederea interimară (provizorie);

- identificarea şi aprobarea oricăror modificări necesare să fie aduse planului de audit.

D. etapa raportării, în care auditorul desfăşoară următoarele acţiuni:

- proiectarea şi analiza concluziilor, opiniilor, recomandărilor;

- reanalizarea, aprobarea şi publicarea rezultatelor;

- punerea de acord a resurselor folosite cu cele alocate prin planul de audit;

- evaluarea performanţei echipei de audit (la nivelul instituţiei supreme de audit sau societăţii de audit).

E. etapa de post – raportare, care constă în supravegherea impactului pe care îl are asupra entităţii auditate.

Aceste etape nu sunt neapărat distincte şi pot fi extinse.

Un plan de audit eficace este dependent de munca desfăşurată în etapa preliminară.

În mod frecvent, majoritatea informaţiilor necesare în etapa preliminară, sau cum se mai numeşte, etapa de pre – planificare, se referă la:

a) Înţelegerea entităţii auditate. Auditorul trebuie să identifice aspectele importante ale mediului în care entitatea îşi desfăşoară activitatea, şi anume:

- obiectivele entităţii auditate;

- intrările: resurse şi fonduri, cadrul legal, personalul;

- ieşirile: ordinea şi importanţa relativă a rezultatelor comparativ cu obiectivele entităţii; caracteristicile pieţei în care operează entitatea; raporturi obligatorii şi neobligatorii cu alte entităţi etc;