Politică de dividend

1. Scurt istoric

Teoria financira considera politica de dividend drept un teren de studiu interesant datorita incitarilor problematice pe care acestea le ofera cercetarii stiintifice. În conditiile unui mediu economic caracterizat printr-o relativa simplitate, prin acest termen se definea modul de repartizare pe destinatii a profitului net, pentru dividende sau pentru reinvestire.

Odata cu dezvoltarea mediului economic, apare managementul financiar care-si propune saraspunda la noi întrebari legate de modul de decizie; ce tip de dividende sa se distribuie  fie ordinare, fie speciale; daca sa se conteze mai mult de cresterile de curs bursier decât de platile sub forma dividendelor sau cum sa se armonizeze punctele de vedere ale diferitilor investitori.

Evolutia studiilor cu privire la politica de dividend a dus la o buna coordonare a partii financiare a societatilor comerciale, aceast referindu-se si la o buna corelare a distributiei dividendelor în functie de ceea ce este mai important pentru societate. Astel pentru a ajunge pe un loc de top pe piata trebuie sa-si faca actionarii fideli si

sa-i pastreze pentru a nu întâmpina dificultati în drumul spre podium.

2. Dividendul

Dividendul reprezinta remnuneratia cuvenita unei actiuni în decurs de un an si este deasemeni o forma de paticipare a acsionarilor la împartirea profitului societatiicomerciale pe actiuni.

Orice detinator de actiuni are dreptul de a primi dividende din partea societatii, dar societatea este autorizata sa repartizeze dividende cu respectarea a doua conditii:

Ø sa dispuna de suficient profit încât distribuirea dividendelor sa nu afecteze substanta societati,sa nu decreasca capitalizarea bursiera permanenta a societatii, iar suma dividendelor sa nu depaseasca totalul profitului afectat acestei destinatii;

Ø distribuirea dividendelor sa nu afecteze lichiditatile financiare ale societatii comerciale pentru a nu pune în pericol siguranta creditorilor sai ale caror creante devin scasente.

Distribuirea dividendelor cu regularitate presupune o politica sanatoasa si de dorit a oricarei societati comerciale, întrucât se formeaza un actionariat fidel, care fiind multumit de regularitatea si de cuantumul dividendelor primite va avea tendinta sa pastreze actiunile cazând în ele plasamente avantajoase.

Cu toate ca politica de distribuire a dividendelorreduce sursele de autofinantare, totusi poate atinge dezideratul strategic de maximizare a valorii întreprinderii prin âmbogatirea actionarilor.

Societatile comerciale nu sunt obligate juridic sa distribuie dividende în fiecare an, fapt pentru care ele pot adopta în anumiti ani o politica de reducere/suspendare a platii dividendelor în favoarea unei politici de autofinantare.

Când o societate distribuie dividende întocmeste o declaratiede dividend, prin care avizeaza pe actionari ca urmeaza sa aiba loc o distribuire, stabilind data platii si data pâna la care se face înregistrarea actiunilor.

Declaratia de dividend reprezinta amanuntul formal facut de catre societatea pe actiuni ca urmeza sa distribuie dividende, adica documentul prin care societatea pe actiuni se obliga sa verse valoarea documentelor delarate. Din acest moment apare obligatia platii, ca pasiv al societatii, iar contabilizarea acestuia se realizeaza astfel: