Politici contabile privind activele fixe corporale în instituțiile publice

Capitolul I.Stadiul cunoasterii in domeniu.

1.Definitii si concepte cheie:

O componentă importantă a patrimoniului agenţilor economici o constituie capitalul imobilizat în bunuri şi valori destinate să deservească activitatea pe o perioadă mai mare de un an şi care, în majoritatea lor, se consumă treptat.

Elementele patrimoniale de această natură sunt denumite imobilizări sau active imobilizate şi constituie suportul tehnico-material şi financiar necesar desfăşurării activităţilor cu caracter productiv şi prestări servicii, precum şi celor din alte domenii de activitate. Ele reprezintă elemente indispensabile pentru realizarea obiectului de activitate al unităţilor patrimoniale, caracterizându-se prin aceea că se folosesc o perioadă îndelungată şi nu se consumă la prima utilizare, iar valoarea pe care o au se recuperează de regulă în mod eşalonat, prin includerea în cheltuieli.

De altfel, în Regulamentul contabil se arată că "activele imobilizate reprezintă bunurile şi valorile destinate să servească o perioadă îndelungată în activitatea unităţii patrimoniale, care nu se consumă la prima utilizare".

Pentru organizarea contabilităţii imobilizărilor se are în vedere conţinutul lor economic, în funcţie de care sunt delimitate următoarele categorii importante sau obiecte de evidenţă: imobilizări necorporale, corporale, în curs şi financiare.

a. Imobilizările necorporale, denumite şi imobilizări nemateriale, se caracterizează prin faptul că nu îmbracă fizic forma de bunuri materiale concrete şi cuprind cheltuielile de constituire sau extindere, cheltuielile de cercetare-dezvoltare, concesiunile, imobilizările necorporale de natura superficiei sau uzufructului, brevetele, licenţele, mărcile de fabrică sau de comerţ şi alte drepturi similare, fondul comercial şi alte imobilizări necorporale. Aceste categorii de bunuri nemateriale, precum şi elementele concrete pe care le conţin reprezintă obiecte de evidenţă.

Cheltuielile de constituire sau extindere se referă la cheltuielile privind înfiinţarea şi dezvoltarea unităţilor patrimoniale, dintre care se amintesc: taxele de înscriere şi înmatriculare, cheltuielile efectuate cu emiterea şi vânzarea de acţiuni, cheltuielile de prospectare a pieţei şi de publicitate ş.a.

Cheltuielile de cercetare-dezvoltare se concretizează în lucrările sau obiectivele de cercetare strict individualizate, pentru care este garantată eficienţa aplicării în cadrul unităţii patrimoniale care le realizează, inclusiv cu descoperirea rezervelor de substanţe minerale utile, neconcretizate în mijloace fixe, la zăcăminte puse în exploatare.

Concesiunile, imobilizările necorporale de natura superficiei şi a uzufructului, brevetele, licenţele şi alte valori similare cuprind cheltuielile prilejuite de preluarea bunurilor în concesiune, pentru achiziţionarea brevetelor, licenţelor, know-how-urilor, mărcilor de fabrică şi de comerţ şi a altor drepturi de proprietate industrială şi intelectuală similare, precum şi pentru dobândirea unor bunuri cu caracter de proprietate şi/sau folosinţă temporară..

Fondul comercial reprezintă diferenţa între valoarea de aport sau costul de achiziţie, după caz, a fondului de comerţ şi valoarea elementelor de activ din care acesta este constituit. Se au în vedere elementele de patrimoniu care au influenţă favorabilă asupra menţinerii sau dezvoltării potenţialului unităţii, cum sunt: clientela, vadul comercial, segmente de piaţă, reputaţia şi alte elemente necorporale.

Alte imobilizări necorporale cuprind, pe de o parte, programele informatice create de unitate sau achiziţionate de la terţi, pentru necesităţile de utilizare proprii, iar pe de altă parte imobilizările necorporale care nu se încadrează în categoriile anterioare.

b. Imobilizările corporale, denumite şi imobilizări materiale sau active fixe, sunt constituite din terenuri şi mijloace fixe.

Terenurile cuprind atât terenurile propriu-zise, cât şi amenajările de terenuri, iar ca obiect de evidenţă este considerat fiecare teren încadrat într-o grupă sau categorie, după cum urmează: terenuri agricole şi silvice; terenuri fără construcţii; terenuri cu zăcăminte; terenuri de construcţii; alte terenuri.

Mijloacele fixe sunt încadrate în 6 grupe principale şi anume: 1- Construcţii; 2-Echipamente tehnologice (maşini, utilaje şi instalaţii de lucru); 3-Aparate şi instalaţii de măsurare, control şi reglare; 4- Mijloace de transport; 5-Animale şi plantaţii; 6-Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi materiale şi alte active corporale.

În categoria mijloacelor fixe se încadrează orice obiect singular sau complex de obiecte ce se utilizează în mod independent şi îndeplineşte cumulativ următoarele două condiţii:

- are o valoare de intrare mai mare decât limita stabilită prin hotărâre de Guvern, care în prezent este de 5.000.000 lei;

- are o durată de utilizare mai mare de un an.

c. Imobilizările în curs se referă la acele imobilizări care nu sunt terminate, aflându-se în diferite faze de execuţie, precum şi la cele finalizate dar nerecepţionate, devenind ulterior imobilizări corporale şi într-o mică măsură necorporale.