Politici și opțiuni referitoare la evaluarea și contabilizarea imobilizărilor - IAS 16

1.Aria de definitie si aplicabilitate a temei.Definitii si concepte cheie.

Obiectivul normei IAS 16”Imobilizări corporale” este de a prescrie prelucrarea contabilă a imobilizărilor corporale.Problemele fundamentale ce vizează contabilizarea imobilizărilor corporale se referă la data contabilizării activelor,determinarea sumei la care să se înregistreze iniţial activele,suma la care să se prezinte activul la datele de raportare ulterioare şi metoda adecvată prin care să se aloce costurile acestora în perioadele următoare.

O imobilizare corporală este un activ tangibil deţinut pentru a fi utilizat în producţia de bunuri sau prestarea de servicii,pentru a fi închiriat terţilor sau pentru scopuri administrative; şi de la care se aşteaptă să fie utilizat pe o perioadă mai mare de un an.Activele imobilizate definite în IAS 1”Prezentarea situaţiilor financiare” ca acele active care nu sunt clasificate în categoria activelor curente .

Un element de imobilizări corporale este recunoscut ca activ,atunci când :

- este probabil ca întreprinderea să beneficieze de avantajele economice viitoare asociate acestuia;

- costul lui,sau valoarea sa justă ,poate să fie evaluat(ă) în mod fiabil.

Activele corporale au consistenţă fizică şi pot fi împărţite în active amortizabile,epuizabile şi alte active corporale.

Deşi IAS 16”Imobilizări corporale”exclude din aria sa de aplicabilitate investiţiile imobiliare,făcând trimitere la IAS 40”Investiţii imobiliare”,acestea se numară printre elementele de imobilizări corporale.IAS 40 defineşte investiţia imobiliară ca fiind acea proprietate imobiliară(un teren sau o clădire sau parte a unei clădiri;sau ambele) deţinută(de proprietar sau de locator în baza unui contract de leasing financiar) mai degrabă în scopul închirierii sau pentru creşterea valorii capitalului sau ambele, decât pentru :

- a fi utilizată în producţia de bunuri,prestarea de servicii sau în scopuri administrative;

- a fi vândută pe parcursul desfăşurării normale a activităţii.

Dacă însă,investiţia imobiliară se aşteaptă să fie realizată(vândută) într-o perioadă mai mică de un an de la data bilanţului sau în cursul ciclului normal de exploatare, ea poate fi clasificată drept activ curent.

2.Definirea termenilor

Valoarea contabilă-valoarea la care un activ este prezentat în bilanţ,adică costul acestuia(sau altă bază permisă precum valoarea justă)net faţă de orice amortizări acumulate şi pierderi acumulate din depreciere .

Costul-reprezintă suma plătită în numerar sau echivalente de numerar,ori valoarea justă a contraprestaţiei efectuate pentru achiziţionarea unui activ,la data achiziţiei sau construcţiei acestuia,sau ,acolo unde este cazul, valoarea atribuită acelui activ la recunoaşterea iniţială,în conformitate cu cerinţele specifice altor IFRS-uri,de exemplu IFRS-2 „Plata pe bază de acţiuni”.

Valoare amortizabilă-costul unui activ sau altă valoare care a fost substituită costului,minus valoarea reziduală a activului.

Amortizare-alocarea costului unui activ pe termen lung, pe durata de viaţă utila a acestuia.

Valoarea specifică societăţii-este valoarea prezentă a fluxurilor de trezorerie pe care o entitate se aşteaptă să le realizeze din utilizarea continuă a unui activ şi din cedarea acestuia la sfârşitul duratei sale de utilizare,sau pe care se aşteaptă să o obţină la stingerea unei datorii.

Depreciere-alocarea sistematică si raţională a valorii amortizabile a unui activ pe durata vieţii economice a acestuia.

Valoare justă-valoarea care ar fi putut fi obţinută pentru un activ în cadrul unei tranzacţii desfăşurate în condiţii obiective între părţi interesate şi în cunoştinţă de cauză.

Pierderi din depreciere-excedentul valorii contabile a unui activ faţă de valoarea recuperabilă a acestuia.

Preţ net de vânzare-suma care ar putea fi obţinută din vânzarea unui activ printr-o tranzacţie desfăşurată în condiţii obiective,minus costurile cedării.

Valoarea recuperabilă-maximul dintre preţul net de vânzare al unui activ sau valoarea sa de utilizare.

Valoarea reziduală-valoarea estimată pe care ar obţine-o o entitate din cedarea unui activ,după deducerea costurilor estimate pentru cedare,dacă activul avea deja vechimea şi condiţia prevazută la sfârşitul duratei de viaţă utilă.

Durata de viaţă utilă-perioada în care un activ va fi angajat într-o unitate de producţie,fiind măsurată fie prin timpul în care se preconizează a fi folosit,fie prin numărul de unităţi produse ce se aşteaptă a fi obţinute din folosirea produsului de către întreprindere.

Valoarea de utilizare-valoarea prezentă a fluxurilor viitoare de numerar estimate ,ce se aşteaptă să fie generate din utilizarea continuă a unui activ şi din vânzarea lui la sfârşitul perioadei sale de viaţă utilă.

Unitatea generatoare de numerar-cel mai mic grup de activ identificabil,care generează intrări de numerar din utilizarea continuă, intrări care sunt în mare măsură independente de intrările de numerar generate de alte active sau grupe de active.

Costurile aferente ieşirii-costuri suplimentare atribuite direct vânzării unui activ,excluzând costurile de finanţare şi cheltuielile cu impozitul pe profit.

Valoarea contabilă (definită in IAS 36)-reprezintă valoarea neta contabilă, respectiv valoarea contabilă mai puţin amortizările cumulate şi pierderile din depreciere înregistrate în anii anteriori.