Politici și practici contabile de întreprindere pivind evaluarea și calcularea rezultatului, determinarea și prezentarea rezultatului pe acțiune

1. Evaluarea rezultatului

Principalul obiectiv al întreprinderilor este de a obţine rezultate financiare pozitive. În decursul activităţii este necesară măsurarea rezultatelor activităţilor desfăşurate, prin aprecierea nivelului de dezvoltare a întreprinderii, a modului în care sunt utilizate resursele economice şi financiare de care dispune.Sub aspect financiar-contabil, rezultatul exerciţiului financiar reprezintă diferenţa dintre venituri şi cheltuieli, care poate fi:

- Profit, cînd veniturile sunt mai mari decît cheltuielile;

- Pierdere, cînd cheltuielile sunt mai mari decît veniturile.

Evaluarea rezultatelor financiare ne ajută să identificăm punctele slabe şi punctele tari ale activităţii unei firme, precum şi modul de îndeplinire a obiectivelor financiare prestabilite.

Elementele prezentate în situaţiile financiare anuale se evaluează în conformitate cu principiile contabile generale descries mai jos, conform contabilitatii de angajamente. Astfel, efectele tranzactiilor si ale altor evenimente sunt recunoscute atunci când tranzacţiile şi evenimentele se produc (şi nu pe masura ce numerarul sau echivalentul sau este încasat sau plătit) şi sunt înregistrate în contabilitate si raportate în situaţiile financiareale perioadelor aferente.

Veniturile şi cheltuielile care rezultă direct şi concomitent din aceeaşi tranzactie sunt recunoscute simultan în contabilitate, prin asocierea directă între cheltuielile si veniturileaferente, cu evidenţierea distinctă a acestor venituri si cheltuieli.

Principiul contabilitatii de angajamente

Se aplică inclusiv la recunoaşterea dobânzii aferente perioadei, indiferent de scadenţa acesteia.

Evaluarea reprezinta procesul prin care se determina valoarea la care elementele situatiilor financiare sunt recunoscute în contabilitate si prezentate în bilant si contul de profit si pierdere.

Principiul continuitatii activităţii

Trebuie sa se prezume ca entitatea îsi desfaşoara activitatea pe baza principiului continuitatii activitatii. Acest principiu presupune ca entitatea îsi continua în mod normal functionarea, fara a intraîn stare de lichidare sau reducere semnificativa a activitatii. O entitate nu va întocmi situatiile financiare anuale pe baza continuitatii activitatii dacaorganele de conducere stabilesc dupa data bilantului fie ca intentioneaza sa lichidezeentitatea sau sa înceteze activitatea acesteia, fie ca nu exista nicio alta varianta realista înafara acestora. Deteriorarea rezultatelor din exploatare si a pozitiei financiare, ulterior datei bilantului, indica nevoia de a analiza daca presupunerea privind continuitatea activitatiieste înca adecvata.

Principiul permanentei metodelor.

Metodele de evaluare si politicile contabile, în general, trebuie aplicate în mod consecventde la un exercitiu financiar la altul.

Modificarea de politica contabila la initiativa entitatii poate fi determinata de:

- o modificare exceptionala intervenita în situatia entitatii sau în contextul economic

- financiar în care aceasta îsi desfasoara activitatea;

- obtinerea unor informatii credibile si mai relevante.

Principiul prudentei.

Ca urmare, activele si veniturile nu trebuie sa fie supraevaluate, iar datoriile si cheltuielile,subevaluate. Totusi, exercitarea prudentei nu permite, de exemplu, constituirea de provizioane excesive, subevaluarea deliberata a activelor sau veniturilor, dar nicisupraevaluarea deliberata a datoriilor sau cheltuielilor, deoarece situatiile financiare nu ar mai fi neutre si nu ar mai avea calitatea de a fi credibile.

Principiul independentei exercitiului.

Trebuie sa se tina cont de veniturile si cheltuielile aferente exercitiului financiar, indiferentde data încasarii veniturilor sau data platii cheltuielilor.