Politici și tratamente contabile privind beneficiile angajaților (IAS 19)

Introducere

Pornind de la teoria firmei bazată pe cunoștințe, care afirmă că ”firma este o structură de piață a cărei resursă principală este capitalul uman”, este evident că se pot determina o multitudine de relații între societate și personalul angajat.

În orice organizație, indiferent de domeniul de activitate, resursele umane reprezintă singurele resurse capabile de a genera alte resurse. Resursele umane reprezintă însăși organizația deoarece fără prezența efectivă a oamenilor, care știu ce au de făcut, este imposibil ca organizația să-și atingă obiectivele.

Din punct de vedere contabil, la nivel internațional norma care dezbate problemele legate de beneficiile angajaților este Standardul Internațional de Contabilitate nr.19. În țara noastră, societățile cotate la bursă sunt obligate să recunoască beneficiile angajaților conform Standardului Internațional de Contabilitate nr. 19, iar celelalte tipuri de societăți pot alege să înregistreze beneficiile, fie conform Standardul, fie conform Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene.

Elemente și concepte definitorii privind beneficiile angajaților. Național și internațional.

1.1. Definirea beneficiilor angajaților

Beneficiile angajaților sunt toate formele de contraprestații pe care le acordă entitatea angajaților în schimbul muncii depuse. Angajatul primește salariu și anumite beneficii, care se stabilesc prin negocieri între angajator și angajați sau reprezentați de sindicate. În urma negocierilor se încheie contracte colective și/sau individuale de muncă, prin care angajații se obligă să efectueze activitățile prevăzute în contract, iar angajatorul se obligă să-i remunereze pentru munca prestată.

Standardul Internațional de Contabilitate nr. 19, denumit „Beneficiile angajaților”, tratează problematica drepturilor salariale ale angajaților privite sub toate aspectele economice. Acest Standard recomandă modul de contabilizare și prezentare de către angajatori a informațiilor referitoare la beneficiile angajaților.

Pentru contabilizarea, recunoașterea și evaluarea beneficiilor angajaților, IAS 19 impune entităților să utilizeze contabilitatea de angajament, deoarece este o metodă de contabilitate în care tranzacțiile și alte evenimente sunt recunoscute atunci când au loc și nu atunci când numerarul sau echivalentul acestuia este încasat sau plătit, iar evenimentele sunt înregistrate în evidențele contabile și recunoscute în situațiile financiare ale perioadelor la care se referă.

IAS 19 cere unei entități să recunoască :

- o datorie, atunci când un angajat a prestat servicii în schimbul beneficiilor ce urmează a fi plătite în viitor;

- o cheltuială, atunci când entitatea consumă beneficiile economice ce apar ca urmare a serviciului prestat de un angajat în schimbul beneficiilor.

Este, de asemenea, important să înțelegem că recunoașterea și contabilizarea beneficiilor angajaților nu are legătură cu deductibilitatea fiscală a acestor avantaje; statele care aplică Standardele Internaționale de Contabilitate tratează prin legi speciale regimul juridic și fiscal al acestor beneficii.

Orice entitate care are salariați cu contract de muncă, cât și angajații respectivi trebuie să suporte anumite cheltuieli privind asigurările, protecția socială și personalul, însă standardul IAS 19 prevede doar partea suportată de entitate, nu și pe cea suportată de stat sau de angajat.

Conform IAS 19 „Beneficiile angajaților”, se identifică patru categorii de beneficii ale angajaților:

1. beneficii pe termen scurt ale angajaților

2. beneficii post-angajare

3. beneficii pe termen lung ale angajaților

4. beneficii privind încetarea contractului de muncă