Politici și Tratamente Contabile privind Evaluarea Inițială și Ulterioară a Imobilizărilor Corporale

INTRODUCERE

In contextul actual al economiei de piata o unitate economica poate sa obtina rezultate deosebite in conditiile concurentei numai daca rodusele finite realizate , lucrarile executate si serviciile prestate sunt de o calitate buna si la un pret acceptabil . Productia destinata vanzarii trebuie sa fie realizata in functie de cerintele pietei .

Dupa 1989 s-a constatat o crestere a cererii de piata pentru produsele moderne , eficiente si de o buna calitate .In acelasi timp populatia dupa aceasta data a avup acces la mult mai multe informatii , lucru care a influentat nivelul cererii . Avand in vedere ca pe piata romana au patruns foarte multe produse straine similare cu cele romanesti , producatorii autohtoni au fost obligati sa acorde o atentie suplimentara calitatii .

Pentru obtinerea de bunuri de calitate superioara care sa se alinieze la standardele internationale este nevoie de materii prime de o buna calitate , mijloace de productie performante si o forta de munca cu un grad de calificare superior . Avind in vedere aceste 3 conditii unitatile economice s –au orientat in utilarea cu mijloace de productie moderne , fiabile cu performante superioare si cu o mare productivitate .

Reuşita unei intreprinderi in realizarea beneficiilor economice viitoare depind de deciziile de investire luate in prezent. Din punct de vedere contabil o investiţie constă in achiziţia şi / sau producţia unei imobilizări corporale; imobilizări necorporale sau imobilizări financiare. Din punct de vedere practic a ponderii activelor imobilizate in structura activului bilanţier, cea mai mare, a intreprinderilor care produc şi prestează servicii, o deţine imobilizările corporale.Activele imobilizate sunt definite in IAS 1 “Prezentarea situaţiilor financiare” ca toate acele active care nu sunt clasificate in categoria activelor curente. Reglementările contabile din Romania definesc activele imobilizate ca acele active ale unei intreprinderi destinate utilizării pe o perioada indelungată in activitatea acesteia. Astfel active imobilizate reprezintă bunurile şi valorile destinate să servească o perioadă indelungată in activitatea entitaţii economice şi care nu se consumă sau se inlocuiesc dupa prima lor utilizare şi, ca atare, nu sunt destinate comercializarii.

Lucrerea de fata ma ajuta in acelasi timp sa pun in valoare si abilitatile dobandite in timpul facultatii , unde am rezolvat probleme cu caracter aplicativ si studii de caz .

Finalizand aceasta lucrare sper ca am demonstrat nivelul de cunostinte si abilitati de care dispun si ca in activitatea viitoare voi putea sa realizez lucrari de calitate in domeniul pentru care m-am pregatit .

Avand in vedere ca disciplina contabilitate este o disciplina care se adapteaza permanent conditiilor studiul individual este obligatoriu pentru orice lucrator in domeniul financiar- contabil .

I. STADIUL CUNOAŞTERE ÎN DOMENIU. SINTEZA DIN LITERATURA DE SPECIALITATE

1.1. Definiţii, delimitări şi structuri privind activele imobilizate

Activele imobilizate sunt definite în IAS 1 „Prezentarea situaţiilor financiare” ca toate acele active care nu sunt clasificate în categoria activelor curente. Reglementările contabile din România definesc activele imobilizate ca acele active ale unei întreprinderi destinate utilizării pe o perioadă îndelungată în activitatea acesteia. Astfel, activele imobilizate reprezintă bunurile şi valorile destinate să servească o perioadă îndelungată în activitatea entităţii economice şi care nu se consumă sau se înlocuiesc după prima lor utilizare şi, ca atare, nu sunt destinate comercializării.

Activele imobilizate, în raport de comportamentul lor economic şi al structurii lor materiale, se grupează astfel:

• Imobilizări corporale;

• Imobilizări necorporale;

• Imobilizări financiare.

Imobilizările corporale sunt definite de IAS 16 „ Imobilizări corporale” ca fiind : „elemente tangibile care :

- sunt deţinute de o întreprindere pentru a fi utilizate în producţia de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terţilor sau pentru a fi folosite în scopuri administrative;

- pot fi utilizate de întreprindere pe parcursul mai multor perioade de gestiune. ”

Deşi IAS 16 „Imobilizări corporale” exclude din aria sa de aplicabilitate investiţiile imobiliare, făcând trimitere la IAS 40 „Investiţii imobiliare”, acestea se numără printre elementele de imobilizări corporale. IAS 40 „Investiţii imobiliare” defineşte investiţia imobiliară ca fiind acea proprietate imobiliară (un teren sau o clădire sau parte a unei clădiri – sau ambele) deţinută (de proprietar sau de locatar, în baza unui contract de leasing financiar) mai degrabă în scopul închirierii sau pentru creşterea valorii capitalului sau ambele, decât pentru:

• a fi utilizată în producţia de bunuri, prestarea de servicii sau în scopuri administrative; sau

• a fi vândută pe parcursul desfăşurării normale a activităţii.

Dacă însă, investiţia imobiliară se aşteaptă să fie realizată (vândută) într-o perioadă mai mică de un an de la data bilanţului sau în cursul ciclului normal de exploatare ea poate fi clasificată drept activ curent.

Imobilizările corporale mai sunt cunoscute şi sub denumirea de active corporale, active tangibile sau imobilizări fizice, terminologii care tind a fi înlocuite cu denumirea proprie standardelor internaţionale, aceea de imobilizări corporale.

Imobilizările necorporale sunt definite de IAS 38 „Active necorporale” ca active identificabile nemonetare, fără suport material şi deţinute pentru utilizare în procesul de producţie sau de furnizare de bunuri sau servicii, pentru a fi închiriate altora sau pentru nevoi administrative.

Imobilizările financiare denumite şi investiţii financiare sau de portofoliu sunt active deţinute de o societate în vederea creşterii valorii averii sale prin încasarea unor sume din repartizări (dobânzi, redevenţe, dividende şi chirii), prin creşterea valorii capitalizate sau prin obţinerea unor beneficii de genul celor rezultate în urma vânzării acestor investiţii.

1.2. Evaluarea şi recunoaşterea activelor imobilizate

1.2.1. Recunoaşterea activelor imobilizate

Cadrul general al IASB descrie criteriile pentru recunoaşterea elementelor ca active; acest standard se aplică în cazul imobilizărilor corporale. În prezentarea asupra IAS 2, acest subiect este tratat in detaliu.