Politici și tratamente contabile privind recunoașterea costurilor îndatorării

Norma IAS 23 „Costurile îndatorării" prescrie tratamentul contabil al costurilor îndatorării, prelucrarea de referinţă a contabilizării cheltuielilor cu dobânzile în contul de profit şi pierdere al exerciţiului în care ele au fost angajate. In acelaşi timp, norma admite posibilitatea capitalizării costurilor îndatorării care sunt atribuite în mod direct achiziţionării, construirii sau producerii unui activ pe termen lung.

Costurile îndatorării cuprind dobânzile şi alte cheltuieli suportate de o întreprindere în legătură cu împrumuturile de fonduri. Pot include:

- dobânzile corespunzătoare descoperirilor de cont şi împrumuturilor pe termen scurt şi lung;

- amortizarea reducerilor sau primelor aferente împrumuturilor;

- amortizarea cheltuielilor complementare realizate în scopul obţinerii împrumuturilor;

- cheltuielile de finanţare aferente leasing-urilor financiare

- diferenţe de curs valutar aferente împrumuturilor într-o monedă străină, în măsura în care sunt privite ca o ajustare a cheltuielilor cu dobânda.

Partea din costurile unui produs care cuprind remunerarea capitalurilor proprii se numesc cheltuieli supletive.

IAS 23 "Costurile indatorarii" prevede doua tratamente contabile privind costurile indatorarii:

− tratament contabil de baza;

− tratament contabil alternativ permis

Tratamentul contabil de baza

In cazul tratamentului de baza, costurile indatorarii trebuie reflectate sub forma cheltuielilor evidentiate in functie de natura lor si prezentate in contul de profit si pierdere. Potrivit acestui tratament contabil de baza, costurile indatorarii se inregistreaza ca o cheltuiala in perioada in care apar, fara sa se tina seama de modul cum sunt utilizate imprumuturile Pentru a intelege ce se va inregistra in contabilitate societatii , daca aceasta utilizeaza tratamentul contabil de baza vom da un exemplu.

Exemplu 1

Societatea "Alfa " a achizitionat un echipamnet tehnologic in valoare de 200.000 EURO. Achitarea furnizorului extern va fi efectuata dintr-un imprumut contractat in acest scop de la o banca din Romania. Dobanda platita bancii este in valoare fixa de 10.000 EURO. Se mai cunosc urmatoarele date referitoare la cursul EURO - leu: la data achizitiei 1 EURO = 35.200 lei; la data obtinerii imprumutului 1 EURO = 36.200 lei; la data platii furnizorului extern 1 EURO = 36.200 lei; la data constituirii obligatiei cu dobanda 1 EURO = 36.500 lei; la data achitarii dobanzii 1 EURO =36.600 lei.

Inregistrarile care se vor face in contabilitatatea societatii vor fi:

a) achizitia echipamentului tehnologic de la furnizorul extern

2131 = 404 7.040.000.000 lei (200.000 X 35.20000)

b) obtinerea imprumutului

5124 = 162 7.240.000.000 lei (200.000 X 36.200)

c) plata furnizorului extern

% = 5124 7.240.000.000

404 7.040.000.000

665 200.000.000

d) se inregistreaza dobanda

666 = 1682 365.000.000 lei ( 10.000 X36.500)

e) plata dobanzii aferente imprumutului

% = 5124 366.000.000 lei (10.000X36.600)

1682 365.000.000 lei

665 1.000.000 lei

Tratament contabil alternative permis

In cazul tratamentului alternativ, informatiile corespunzatoare sunt cuprinse in situatiile financiare in Nota 6 intitulata "Principii , politici si metode contabile".Potrivit acestui tratament ,costurile indatorarii sunt direct atribuibile achizitiei constructiei sau productiei unui activ sunt incluse in costul acelui produs. Aceste costuri ale indatorarii sunt capitalizate in costul activului daca exista posibilitatea ca ele sa produca beneficii economice viitoare pentru societate si valoarea acestora poate fi determinata in mod credibil.

Costurile împrumuturilor, care sunt direct atribuibile achiziţiei, construcţiei producţiei unui activ calificat, trebuie să fie încorporate în costul acestui activ.

Un activ calificat este un activ care solicită o perioadă lungă de pregătire, înainte de a putea fi utilizat sau vândut. Astfel de costuri ale împrumuturilor sunt încorporate ca o componentă a costului activului calificat, atunci când este probabil ca ele să genereze avantaje economice viitoare pentru întreprindere şi când costurile pot să fie evaluate în mod fiabil. În celelalte cazuri, costurile împrumuturilor sunt contabilizate la cheltuieli, în cursul exerciţiului în care sunt angajate.

Tratamentul contabil alternativ permis sugereaza ca, toate costurile indatorarii trebuie inregistrate ca o cheltuiala in perioada in care ele sunt suportate, cu exceptia celor care sunt capitalizate.