Pragul de semnificație

PRAGUL DE SEMNIFICAŢIE, FACTOR DECIZIONAL ÎN AUDITUL FINANCIAR – CONTABIL

1. Delimitări conceptuale

Potrivit Standardul de Audit 320 „Obiectivul unui audit al situaţiilor financiare este de a permite unui auditor exprimarea unei opinii, potrivit căreia situaţiile financiare au fost întocmite sub toate aspectele semnificative, în conformitate cu un cadru general de raportare financiară aplicabil”.

Pragul de semnificaţie adoptat va constitui valoarea în raport cu care se determină dacă erorile, omisiunile sau greşelile identificate în situații financiare, considerate individual sau cumulat, indică dacă acele conturi oferă o imagine fidelă, completă şi exactă rezultatului, a situaţiei financiare și a patrimoniului întreprinderii.

În general, prin prag de semnificaţie se înţelege nivelul, mărimea unei sume peste care auditorul consideră că o eroare, o inexactitate sau o omisiune poate afecta regularitatea si sinceritatea situaţiilor financiare , cât si imaginea fidelă a rezultatului, a situaţiei financiare si a patrimoniului întreprinderii. Altfel spus, pragul de semnificaţie reprezintă ceea ce in contabilitatea anglo-saxonă poarta denumirea de materialitate, adică nivelul de eroare sub care înţelegerea si interpretarea situaţiilor financiare nu vor fi afectate semnificativ.

Pragul de semnificaţie exprimă nivelul maxim admisibil de eroare acceptat pentru a putea decide dacă conturile sunt corecte sau nu.

2. Elementele specifice pragului de semnificaţii

Aceste elemente sunt următoarele:

1) Necesităţile utilizatorilor situațiilor financiare;

2) Caracteristicile întreprinderii;

3) Caracteristicile elementelor considerate semnificative.

1)Necesităţile utilizatorilor situațiilor financiare

Situațiile financiare furnizează informaţii unor categorii diferite de utilizatori:acţionari, asociaţi, personal, creditori, autorităţile fiscale, sindicate, clienţi, statisticieni, economişti, analişti financiari etc. Deci, în funcţie de cerinţele, de necesităţile utilizatorilor, auditorul va fixa pragul de semnificaţie, deoarece utilizatorii fixează drept elemente semnificative elemente diferite.

2)Caracteristicile întreprinderii

Câteva caracteristici care pot fi semnificative pentru pragul de semnificaţie sunt:

- sectorul de activitate – în anumite sectoare de activitate rezultatul net al exerciţiului (care este baza de referinţă) este înlocuit de alţi indicatori mai reprezentativi. De exemplu, în domeniul comerţului, rezultatul net se înlocuieşte cu marja brută;

- dimensiunea întreprinderii determină limitele maxime şi minime ale pragului de semnificaţie;

- evoluţia întreprinderii în timp – câteodată pot exista anumite elemente care modifică sensibil evoluţia unor indicatori importanţi. De aceea, este important ca auditorul să constate aceste elemente care s-au modificat;

- mediul social-economic în care funcţionează întreprinderea, care cuprinde legislaţia, conjunctura economică, situaţia politică, concurenţa,climatul social etc.

3) Caracteristicile elementelor considerate semnificative

a) sensibilitatea – un element este „sensibil“ dacă o mică variaţie a lui antrenează o mare modificare în aprecierea situațiilor financiare;

b) gradul de aproximare – o eroare este mai importantă dacă se referă la un post unde se impune precizie, exactitate, decât dacă se referă la un post determinat prin apreciere (o greşeală la un post de provizioane nu este atât de importantă ca o greşeală la contul din bancă sau la casă).

c) evoluţia elementului – o analiză a evoluţiei în timp a elementului poate reflecta o tendinţă de mărire/micşorare a lui în scopuri necinstite.

d) cumulul mai multor elemente – cumularea mai multor elemente fără semnificaţie prea mare poate conduce la o rezultantă semnificativă. Natura informaţiilor eronate trebuie luate în considerare atât cantitativ, cât şi calitativ. Auditorul trebuie să fie atent la posibilitatea informaţiei eronate a valorilor mici care, cumulate, pot avea un efect semnificativ asupra situaţiilor financiare.Spre exemplu, „o eroare depistată în procedura de închidere de lună poate fi un indiciu al unei declarări eronate semnificative potenţiale, dacă eroarea se repetă în fiecare lună”.