Prelucrarea Mărfurilor în Lohn

Prelucrarea marfurilor în lohn

Prelucrarea în lohn consta în prelucrarea de catre una din parti a unor materii prime, materiale, semifabricate provenite de la cealalta parte, aceasta din urma preluând produsul finit în scopul desfacerii sale pe piata .

Cele doua parti contractante sunt ordonatorul (importatorul produsului) si operatorul (exportatorul de manopera).

În România, potrivit Legii nr. 141/24 iulie 1997 privind Codul Vamal al României operatiunile de prelucrare în lohn sunt denumite operatiuni de perfectionare a marfurilor, prezentându-se sub doua forme: perfectionarea activa si perfectionarea pasiva.

1.1 Regimul de perfectionare activa

Consta în realizarea de operatiuni de transformare sau prelucrare a

a) marfurilor straine destinate a fi reexportate în afara teritoriului vamal al României, sub forma de produse compensatoare;

b) marfurilor importate, introduse în circuitul economic, daca ele sunt exportate în afara teritoriului României, sub forma de produse compensatoare.

Conform Regulamentului de aplicare a Codului Vamal al României aprobat prin H.G. nr. 1114/2001, produsele compensatoare sunt produsele pentru care a fost autorizat regimul de perfectionare activa (art. 187)

Dupa modul de transmitere a proprietatii asupra marfurilor care fac obiectul prelucrarii, operatiile de perfectionare activa se pot realiza:

- fara introducerea în circuitul economic al tarii operatorului, respectiv fara transmiterea proprietatii asupra marfurilor straine ce vor fi prelucrate; operatorul importa temporar marfa pentru a fi prelucrata, dupa care o retransmite proprietarului ei sub forma produselor compensatoare;

- cu introducerea în circuitul economic al tarii operatorului; operatorul importa marfurile de la partenerul strain si, dupa prelucrare, exporta produsul finit aceleiasi firme.

Operatiunile de lohn activ beneficiaza de regim vamal special, facând parte din regimurile vamale suspensive (art. 48 alin. 3 din Legea Codului Vamal). Regimul vamal suspensiv pleaca de la ideea ca materiile prime si materialele importate pentru a fi încorporate într-un produs finit nu fac decât sa tranziteze teritoriul national, nefiind eligibile pentru aplicarea regimului vamal comun; în consecinta, ele beneficiaza de

suspendarea platii taxelor vamale la vamuire .

Suspendarea platii drepturilor de import se refera la perioada de la primirea marfurilor pâna la exportarea produselor compensatoare, cu conditia ca importurile sa fie integral prelucrate si reexportate pe pietele externe sub forma produselor obtinute. Pentru a beneficia de regimul suspensiv, materiile prime de import trebuie sa fie de origine terta iar produsele finite rezultate în urma prelucrarii trebuie sa fie destinate vânzarii în strainatate.

Conditiile ce trebuie îndeplinite pentru acordarea acestui regim sunt :

- operatorul economic trebuie sa probeze intentia de export a produselor compensatoare realizate din procesul de perfectionare;

- obligatiile si taxele datorate trebuie garantate.

Ultima dintre aceste doua conditii impune conditionarea suspendarii drepturilor de import de constituirea unei garantii care sa acopere încasarea acestora, în cazul unui import definitiv (art. 94 din Codul Vamal).

Drepturile de import sunt garantate fie prin constituirea unui depozit banesc, fie printr-o scrisoare de garantie bancara emisa de o

banca agreata de autoritatea vamala. Scrisoarea de garantie bancara reprezinta un înscris prin care o banca, denumita garanta, se angajeaza în mod irevocabil ca, în cazul în care o anumita persoana fizica sau juridica, debitorul principal, nu va plati la termen o suma indicata expres în documentul respectiv, sa plateasca suma neachitata în favoarea beneficiarului .

Prin scrisoarea de garantie bancara se preia obligatia de plata pentru situatia în care operatorul nu si-a îndeplinit obligatia de a plati drepturile de import.