Previziunea Trezoreriei

1. Previziunea trezoreriei

1.1 Noţiuni generale

Trezoreria reprezintă un element esenţial şi totodată principala restricţie a gestiunii financiare a firmei. În aceasta sunt concretizate rezultatele modului de realizare a activităţii şi de respectare a cerinţelor echilibrului financiar.

Nu întotdeauna o societate care încheie exerciţiul cu beneficii are şi o trezorerie pozitivă (disponibilităţi în bancă şi în casă). Şi aceasta, datorită decalajului dintre înregistrarea în contabilitate a veniturilor şi cheltuielilor şi scadenţa lor ca încasări şi plăţi, decalaj care poate fi hotărâtor pentru soarta financiară a firmei.

Preocupările tot mai intense pentru gestiunea trezoreriei sunt motivate de unele fenomene de instabilitate economică atât macro, cât şi microeconomică: creşterea inflaţiei, a ratei dobânzii, scăderea ratelor de rentabilitate şi a gradului de autofinanţare.

Din evidenţele statistice rezultă că cea mai mare parte a falimentelor se datorează slăbiciunilor în gestiunea trezoreriei.

1.2 Noţiunea de trezorerie

Trezoreria a fost definită ca surplusul de resurse de finanţare care se degajă din întreaga activitate economică, respectiv diferenţa dintre Fondul de rulment (FR) şi nevoia de fond de rulment (NFR). [definire teoretică, bazată pe teoria echilibrului financiar al firmei]

O definire mai completă a trezoreriei poate fi dată de suma elementelor constitutive ale acesteia ca active şi pasive de trezorerie. Elementul de bază în această nouă definire îl reprezintă lichidităţile (disponibilităţi băneşti), alături de care apar activele financiare de trezorerie şi pasivele de trezorerie.

Trezorierul: funcţia de trezorier este una dintre cele mai responsabile pentru soarta firmei. Cel mai adesea această funcţie este îndeplinită de directorul financiar, de şeful de serviciu financiar, sau şeful de serviciu contabilitate.

Obiectivele gestiunii de trezorerie:

1. Evitarea pierderilor în zile de decontare la încasările şi plăţile prin bancă ale firmei;

2. Creşterea operativităţii încasării creanţelor firmei;

3. Eşalonarea echilibrată a scadenţelor obligaţiilor de plată;

4. Obţinerea celui mai bun credit şi la cel mai mic cost real;

5. Optimizarea utilizării excedentului de trezorerie, prin cea mai bună plasare a lichidităţilor, care asigură rentabilitatea, siguranţa şi lichiditatea.

Gestiunea trezoreriei regrupează ansamblul deciziilor, regulilor şi procedurilor care asigură, la costul cel mai redus, menţinerea echilibrului financiar.

1.3 Bugetul de trezorerie

Are ca funcţiune previziunea încasărilor şi plăţilor pornind de la previziunea cheltuielilor, din care se exclud cele neplătibile (amortizări şi provizioane calculate) şi de la previziunea veniturilor, din care se exclud cele încasabile (producţia stocată).

Încasările vor cuprinde:

- vânzările cu plata imediată;

- încasarea vânzărilor pe credit;

- vânzările de valori mobiliare;

- vânzările de imobilizări;

- obţinerea unui împrumut sau vânzarea unei noi emisiuni de titluri;

- încasarea chiriilor, dobânzilor, dividendelor şi a altor venituri.

Plăţile vor cuprinde:

- plata cumpărărilor la vedere şi pe credit;

- plata salariilor şi a premiilor;

- plata cheltuielilor de exploatare, de administraţie şi de desfacere;

- vărsarea impozitelor şi taxelor la bugetul statului;

- achiziţiile de imobilizări;

- plata dobânzilor şi a ratelor scadente;

- răscumpărarea titlurilor emise de firmă;

- vărsarea dividendelor către acţionari sau a retragerilor de fonduri de către proprietari.