Prezenta firmelor multinaționale în România - aspecte în plan economic și în planul raportării financiare

Introducere

Una dintre cele mai mari forţe de presiune cu care se confruntă evoluţia ţărilor şi a uniunilor de comerţ internaţional este reprezentată de puterea şi influenţa firmelor multinaţionale (FMN) ca parte a răspunsului acestora la globalizare.

Combinarea creşterii investiţiilor străine directe, schimbărilor tehnologice, pieţelor financiare internaţionale şi a unei game largi de măsuri de dereglementare şi privatizare au făcut posibil pentru firmele multinaţionale să fie printre conducătorii economiei globale.

Provocarea pentru evoluţia ţărilor şi a uniunilor de comerţ internaţional este să se asigure că aceste companii respectă drepturile angajaţilor în fiecare loc din lume în care influenţa lor se face simţită şi să se stabilească un dialog global între acestea şi firmele multinaţionale.

Firmele multinaţionale joacă acum un rol important în economiile tuturor ţărilor şi în relaţiile economice internaţionale, devenind un subiect din ce în ce mai important pentru guverne. Prin investiţiile străine directe, asemenea firme pot aduce beneficii substanţiale atât ţărilor de origine cât şi ţărilor gazdă prin contribuţii la utilizarea eficientă a capitalului, tehnologiei şi resurselor umane între ţări şi pot astfel să îndeplinească un rol important în promovarea bunăstării economice şi sociale.

Dar firmele multinaţionale, organizându-şi operaţii dincolo de cadrul lor naţional, pot conduce la abuzuri prin concentrarea puterii economice şi la conflicte cu obiectivele de politică naţională. Mai mult, complexitatea acestor firme multinaţionale şi dificultatea unei percepţii clare privind structurile lor diverse, operaţiile şi politicile conduce uneori la îngrijorare.

Astfel, ţinta comună a tuturor statelor este de a încuraja contribuţiile pozitive prin care firmele multinaţionale pot realiza progresul economic şi social şi să minimizeze sau să rezolve dificultăţile care pot să apară din derularea operaţiilor lor.

De când operaţiile firmelor multinaţionale s-au extins în întreaga lume, trebuie depuse toate eforturile de a se coopera între toate statele, mai ales între ţările dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare, având ca obiectiv îmbunătăţirea standardelor de bunăstare şi de viaţă, prin încurajarea contribuţiilor pozitive ale FMN şi prin minimizarea sau rezolvarea problemelor ce sunt în legătură cu activităţile lor.

Firmele multinaţionale, şi mai ales firmele globale foarte mari, au ca structuri de rezistenţă următoarele trei caracteristici:

1. controlul activităţilor economice în mai multe ţări

2. abilitatea de a obţine avantaje din diferenţele geografice dintre ţări şi regiuni în dotarea cu factori şi în politici guvernamentale

3. flexibilitatea geografică, abilitatea de a dispune de resurse şi operaţii între localităţi la scară globală

Astfel, un procent majoritar din configuraţia schimbării a sistemului economic global este realizat de firmele multinaţionale prin deciziile lor de a investi sau nu în anumite zone geografice.

Firmele multinaţionale, prin rolul lor devin în aceste condiţii cele mai puternice forţe de presiune pentru adâncirea globalizării activităţii lor economice care au loc într-un cadru dinamic, turbulent chiar în anumite perioade sau zone, în economia mondială.

Definitie

Un grup multinational este un ansamblu de societati cu nationalitati diferite, autonome din punct de vedere juridic, dar care sunt controlate de o societate mama sau o societate holding.

Un grup poate sa devina multinational prin intermediul investitiilor directe pe care le efectueaza in strainatate. Investitia directa in strainatate se poate realiza atat prin crearea unei filiale in strainatate, cat si prin preluarea de participatii la o socieatate deja existenta. Aceasta investitie, care are ca obiect stabilirea de legaturi economice durabile, ofera posibilitatea investitorului de a exercita o influenta reala asupra gestiunii intreprinderii in care face investitia. Investitiile directe in strainatate imbraca forme diverse: joint-venture (filiala-comuna), fuziuni, achizitii, aliante strategice etc.

Forme ale firmelor multinaţionale

Cele mai importante forme sunt sucursala, filiala, licensing-ul şi joint-venture.

Sucursala este un serviciu al unei FMN implantată în străinătate şi depinde în totalitate, financiar şi administrativ, de societatea-mamă, şi având un obiectiv identic. Ea este organizată, înregistrată şi funcţionează potrivit legislaţiei locale, iar cheltuielile sunt suportate de bugetul societăţii-mamă. Ea încheie contracte pe bază de împuternicire, dar dispune de autogestiune financiară, dar soldul bugetului reflectă rezultatele economico-financiare ale societăţii-mamă.

Filialele sunt firme cu capital propriu constituite de societatea-mamă în străinătate, structura organizatorică şi activitatea sunt determinate de condiţiile ţării gazdă, tipul societăţii, înregistrarea, sistemul taxelor şi impozitelor sunt conform legislaţiei ţării gazdă, implică relaţii durabile cu parteneri de prim rang şi dispune de premise favorabile evoluţiei progresive.

Organizaţiile joint-venture internaţionale sunt alianţe formate de organizaţii din două sau mai multe ţări. Ele se formează din mai multe motive: punerea în comun a know-how-urilor complementare (se ştie că “2+2=5”), asigurarea accesului pe diferite pieţe, realizarea unui răspuns strategic la competiţia tot mai intensă, realizarea economiilor de scară, obţinerea accesului la tehnologie performantă (pe lângă eforturile proprii şi licenţe, cum ar fi cazul alianţei Toyota – General Motors pentru realizarea unui cost mai mic de producţie) şi reducerea riscurilor financiare, cum ar fi cazul companiilor petroliere pentru a suporta costurile căutării de noi câmpuri petroliere.