Prezentarea Standardului Internațional de Audit 530 - Eșantionarea în Audit

INTRODUCERE

Domeniul de aplicare al prezentului ISA

1. Prezentul Standard Internațional de Audit (ISA) se aplică atunci când auditorul a decis să utilizeze eșantionarea în audit pentru efectuarea procedurilor de audit. Acesta tratează utilizarea de către auditor a eșantionării statistice și nestatistice în proiectarea și selectarea eșantionului de audit, efectuarea de teste ale controalelor și teste de detaliu și evaluarea rezultatelor eșantionului.

2. Prezentul ISA completează ISA 5001 , care tratează responsabilitatea auditorului de a proiecta și efectua proceduri de audit pentru a obține suficiente probe de audit adecvate în vederea formulării unor concluzii rezonabile pe care auditorul să își bazeze opinia. ISA 500 furnizează îndrumări cu privire la metodele de selectare a elementelor de testat, aflate la dispoziția auditorului, una dintre acestea fiind eșantionarea în audit.

Data intrării în vigoare

3. Prezentul ISA este în vigoare pentru auditurile situațiilor financiare pentru perioadele care încep la 15 decembrie 2009 sau ulterior acestei date.

Obiectiv

4. Obiectivul auditorului, atunci când utilizează eșantionarea în audit, este de a obține o bază rezonabilă pe care să își formuleze concluziile cu privire la populația din care este selectat eșantionul.

Definiții

5. În contextul ISA-urilor, următorii termeni au înțelesurile atribuite mai jos:

(a) Eșantionarea în audit (eșantionare) - Aplicarea procedurilor de audit pentru mai puțin de 100% din elementele din cadrul unei populații cu relevanță pentru audit în așa fel încât toate unitățile de eșantionare să aibă posibilitatea de a fi selectate, cu scopul de a-i furniza auditorului o bază rezonabilă în funcție de care să formuleze concluzii cu privire la întreaga populație.

(b) Populație - Întregul set de date din care este selectat un eșantion și despre care auditorul dorește tragă concluzii.

(c) Risc de eșantionare - Riscul ca auditorul să ajungă, pe baza unui eșantion, la o concluzie diferită de concluzia la care ar fi ajuns dacă întreaga populație ar fi fost supusă aceleiași proceduri de audit. Riscul de eșantionare poate duce la două tipuri de concluzii eronate:

(i) În cazul unui test al controalelor, la concluzia potrivit căreia controalele sunt mai eficace decât în realitate sau, în cazul unui test de detaliu, la concluzia că nu există o denaturare semnificativă, când de fapt aceasta există. Auditorul este preocupat, în primul rând, de acest tip de concluzie eronată, deoarece aceasta afectează eficacitatea auditului și este mai probabil să conducă la o opinie de audit neadecvată.

(ii) În cazul unui test al controalelor, la concluzia potrivit căreia controalele sunt mai puțin eficace decât în realitate sau, în cazul unui test de detaliu, la concluzia că există o denaturare semnificativă, când de fapt aceasta nu există. Acest tip de concluzie eronată afectează eficiența auditului, deoarece conduce, de regulă, la o muncă suplimentară pentru a stabili dacă au fost incorecte concluziile inițiale.

(d) Risc asociat altor factori decât eșantionarea - Riscul ca auditorul să ajungă la o concluzie eronată din orice motiv independent de riscul de eșantionare.

(e) Anomalie - O denaturare sau o abatere care se poate demonstra că nu este reprezentativă pentru denaturările sau abaterile aferente unei populații.

(f) Unitate de eșantionare - Elementele individuale care constituie o populație.

(g) Eșantionare statistică - O abordare a eșantionării care are următoarele caracteristici:

(i) Selectarea aleatorie a elementelor eșantionului; și

(ii) Utilizarea teoriei probabilității pentru a evalua rezultatele eșantionului, inclusiv evaluarea riscului de eșantionare. O abordare a eșantionării care nu prezintă caracteristicile de la subpunctele (i) și (ii) este considerată o eșantionare nestatistică.

(h) Stratificare - Procesul de divizare a populației în subpopulații, fiecare dintre acestea fiind un grup de unități de eșantionare care prezintă caracteristici similare (de obicei, valoarea monetară).

(i) Denaturare tolerabilă - O valoare monetară stabilită de auditor pentru care acesta încearcă să obțină un nivel de asigurare adecvat, conform căruia valoarea monetară stabilită de el nu este depășită de denaturarea reală din cadrul populației.

(j) Rata tolerabilă a abaterii - O rată a abaterii de la procedurile de control intern prevăzute, stabilită de auditor, pentru care auditorul încearcă să obțină un nivel de asigurare adecvat, conform căruia rata abaterii stabilită de auditor nu este depășită de rata reală a abaterii din cadrul populației.