Principii fundamentale ale contabilității

1.Definitia si obiectul contabilitatii

1.1 Definitia contabilitatii

Defnitia contabilitatii “ca la carte” ne spune ca “Contabilitatea este știința și arta stăpânirii afacerilor, în care scop se ocupă cu “măsurarea, evaluarea, cunoașterea, gestiunea și controlul activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, precum și a rezultatelor obținute din activitatea persoanelor fizice și juridice”, în care scop “trebuie să asigure înregistrarea cronologică și sistematică, prelucrarea, publicarea și păstrarea informațiilor cu privire la poziția financiară, performanța financiară și fluxurile de trezorerie, atât pentru cerințele interne ale acestora, cât și în relațiile cu investitorii prezenți și potențiali, creditorii financiari și comerciali, clienții, instituțiile publice și alți utilizatori” (Legea contabilității nr.82/1991, republicată în iunie 2007, art.2, al (1))”

Din punctul meu de vedere contabilitatea reprezinta o metoda de evaluare si redare clara, fidela a imaginii patrimoniului, a situatiei financiare si a rezultatelor detinute.Un instrument principal de cunoastere, gestiune si control al patrimoniului.

Contabilitatea are rolul de a furniza informaţii cantitative,preponderent de natură financiară, realizate de entităţile economice în scopul de a fi utilizate în luarea deciziilor strategice (economice).

1.2 Obiectul contabilitatii

Din literatura contabilă se desprind trei concepţii referitoare la

obiectul contabilităţii, şi anume: conceptia juridica, conceptia economica si conceptia financiara.

CONCEPTIA JURIDICA

Conform conceptiei juridice contabilitatea studiază patrimoniul prin prisma legăturii dintre bunurile dobândite, drepturile şi obligaţiile legate de acestea, care în permanenţă se află într-o relaţie de egalitate sau echivalenţă. Această relaţie de echivalenţă se fundamentează pe realitatea existenţială conform căreia este imposibilă dobândirea unor bunuri fără a avea dreptul asupra lor sau obligaţii în legătură cu acestea.

.Patrimoniul este format din totalitatea bunurilor apartinand unei persoane fizice sau juridice, dobandite in cadrul relatiilor de drepturi si obligatii.

Patrimoniul = patrimoniu econmic ( bunuri tangibile si netangibile) + patrimoniu juridic ( drepturi si obligatii).

Patrimoniul economic este format din totalitatea bunurilor tangibile ( cladiri, terenuri etc) si intangibile ( creante, conturi banci in lei etc).

Patrimoniul juridic este format din drepturile si obligatiile obtinute in urma procesului de dobandire al bunurilor.Titularul de patrimoniu este proprietar asupra unui bun pe care il are in posesia sa si nu trebuie sa acorde nici un echivalent valoric pentru acest bun atunci capata forma de drept.In cazul in care titularul de patrimoniu detine bunuri pe care trebuie sa plateasca un echivalent valoric, aceste raporturi se transforma in obligatii.

CONCEPTIA ECONOMICA

Potrivit conceptiei economice obiectul de studiu al contabilitatii este capitalul privit sub doua forme capitalul concret format din capital fix + circulant si capitalul abstract format din capitalul propriu+imprumutat.

Capitalul fix reprezinta bunuri de durata care participa la mai multe cicluri de productie, consumandu-se treptat si inlocuindu-se dupa mai multi ani de utilizare ( masini ,cladiri ).

Capitalul circulant reprezinta totalitatea bunurilor utilizate pentru obtinerea altui bun ( materii prime, energie, combustibil, folosite o singura data pentru obtinerea unui alt bun si inlocuite la fiecare ciclu de productie).

Capitalul propriu reprezinta acea parte a capitalului ce apartine de drept proprietarilor si se realizeaza prin aport propriu (capitalul), prin autofinantare (capitalizarea profitului) , donatii ,prime de aport, subventii etc.

Capitalul imprumutat reprezinta acea parte a capitalului ce nu apartine de drept proprietarului , imprumuturi de la terti, imprumuturi de la banci, credite comerciale etc.

CONCEPTIA FINANCIARA

Potrivit conceptiei financiare obiectul de studiu al contabilitatii il reprezinta resursele economice in forma baneasca sau fondurile, sub aspectul alocarii, investirii si modului de finantare al acestora.Fondurile se impart in doua categorii : fonduri investite ( investitii durabile+ciclice) si fonduri detinute (fonduri permanente +temporare).

Investitii durabile intervin atunci când bunurile în care se concretizează au o mişcare lentă, de obicei parcurg un ciclu economic într-o perioadă mai mare de un an.

Investitii ciclice intervin atunci cand bunurile in care se concretizeaza parcurc un ciclu economic intr-o perioada mai mica de un an.

Fondurile permanente provin din capitalul social sau din reinvestirea profitului, subvenţii, donaţii, împrumuturi şi finanţări pe termen mediu şi lung, iar fondurile temporare se constituie pe seama datoriilor cu scadenţa sub un an.

Analizând cele trei concepţii se poate concluziona că la nivel microeconomic obiectul contabilităţii este constituit din:

• consemnarea existenţei, mişcării şi transformării elementelor

patrimoniale, atât sub aspectul concret al formei materiale, cât şi sub

aspectul abstract al sursei de dobândire a acestora;

• evidenţierea veniturilor, cheltuielilor şi rezultatelor, precum şi a

elementelor extrapatrimoniale;

• stabilirea structurii informaţiilor referitoare la starea patrimoniului,

modul de utilizare şi finanţare a acestuia, rezultatele obţinute şi posibilele

efecte economico-financiare ale aplicării metodelor şi politicilor contabile,

precum şi ale transformării elementelor extrapatrimoniale în elemente

patrimoniale.