Proiect de Cercetare

1. Argumente

Informaţia economică, alături de capital şi oameni, constituie una dintre resursele esenţiale ale unei întreprinderi. Aceasta reprezintă o componentă indispensabilă a progresului, fiind prezentă în toate domeniile de activitate. Informaţia economică furnizează elementele necesare luării deciziilor şi reflectă cu exactitate situaţia patrimonială a societăţilor comerciale şi rezultatele activităţii economico-financiare.

În vederea valorificării eficiente a informaţiei se impune desfăşurarea unei activităţi echilibrate măsurată prin nivelul performanţelor economico-financiare.

Se constată necesitatea diagnosticului echilibrului financiar, motivat atât de situaţia în care întreprinderea are dificultăţi, cât şi atunci când întreprinderea are o bună stare de sănătate, dar se doreşte îmbunătăţirea ei. Diagnosticului îi revine un rol deosebit în formularea aprecierilor pertinente referitoare la situaţia unei întreprinderi. Prin urmare, în realizarea acestuia se porneşte de la determinarea şi interpreatarea unui set de indicatori de echilibru.

Baza de date necesară diagnosticului echilibrului este oferită de documentele contabile de sinteză, în special de bilanţul contabil, care reprezintă instrumentul de reflectare a echilibrului financiar al societăţii la încheierea exerciţiului financiar. Informaţiile cuprinse în conţinutul acestora sunt cele care fundamentează deciziile economice ale utilizatorilor.

Reglementările contabile naţionale stipulează că situaţiile financiare trebuie să ofere o imagine fidelă a poziţiei financiare, a performanţei financiare şi a celorlalte informaţii referitoare la activitatea desfăşurată.

În decursul timpului se constată o îmbunătăţire a conţinutului documentelor de sinteză (ca set de documente contabile), în sensul că acestea includ, pentru unele entităţi, şi un tablou al fluxurilor de trezorerie şi o situaţie a modificărilor capitalurilor proprii.

Situaţiile financiare sunt rezultatul interacţiunii a trei părţi: îndreprinderile, ca subiecţi ale căror activităţi fac obiectul informării financiare, utilizatorii informaţiilor financiar contabile şi profesioniştii contabili (profesia contabilă). Astfel, rolul de îmbunătăţire a conţinutului documentelor de sinteză şi de ameliorare a credibilităţii informaţiilor financiar-contabile îi revine profesiei contabile. În situaţia în care întreprinderile ar fi tentate să facă publice doar anumite informaţii, decizia în această privinţă este condiţionată de aşteptările utilizatorilor de informaţii contabile. Aceştia trebuie să poată determina, pe baza informaţiilor primite, indicatorii care se referă la profitabilitatea, lichiditatea şi solvabilitatea firmei.

În esenţă, echilibrele financiare vizează armonia dintre mijloacele şi sursele, cu scopul de a stabili măsura în care s-a asigurat integritatea lor financiară, fiind expresia situaţiei financiare a întreprinderii. Astfel, printr-o, situaţie financiară bine echilibrată se creează premisele materiale necesare pentru desfaşurarea activităţii economice în cele mai bune condiţii.

Caracterizarea activităţii unei societăţi comerciale prin intermediul indicatorilor financiari de echilibru este utilă în luarea deciziilor de către cei direct interesaţi.

Luând în calcul cele afirmate, prin lucrarea de faţă se doreşte ilustrarea forţei informaţiei contabile preluate din situaţiile financiare în actul decizional. Informaţia supusă diagnosticului reprezintă materia primă a deciziei, aceasta consumându-se în procesul decizional al diverşilor utilizatori. Aceştia caută să estimeze rentabilitatea întreprinderii, în principal, dar şi riscul de nelichiditate al acesteia.

În vederea formulării unor concluzii cu privire la starea financiară a unei întreprinderii se analizează şi interpretează indicatorii de echilibru financiar. Astfel, se procedează la calculul ratelor de acoperire financiară, a celor de lichiditate, a celor de solvabiltate, precum şi a indicatorilor clasici (fondul de rulment, necesarul de fond de rulment şi trezoreria netă).

În concluzie, conturarea unei viziuni de ansamblu asupra situaţiei financiare a unei entităţi se asigură prin intermediul diagnosticului poziţiei financiare prin axarea pe problema echilibrului financiar.