Proiectarea unui flux informațional financiar-contabil

Cap.1 Bazele teoretice şi metodologice ale sistemului contabil

1.1 Conceptia dualista a actualului sistem contabil

Sistemul contabil poate fi definit ca un ansamblu de norme, principii, mijloace, tehnici si procedee, cu ajutorul cărora are loc procesarea coerentă a tuturor tranzacţiilor economico-financiare, care aparţin unui spaţiu economic determinat. Rolul sistemul de contabilitate in esenta ,,trebuie să permită identificarea , colectarea, analiza, calcularea, clasificarea, înregistrarea, sintetizarea şi raportarea tranzacţiilor şi a altor evanimente” , acesta împărţindu-se în doua părţi şi anume într-un sistem de contabilitate cu un singur circuit (monist) si unul cu dublu circuit (dualist), numai cel din urmă procedănd la o abordare dualistă a conturilor. Potrivit abordarii dualiste sistemul dualist cuprinde doua componente si anume: contabilitatea financiara sau generala şi contabilitatea de gestiune, numita managerială sau internă.

În legea contabilităţii nr.82/1991, modificată de Ordonanţa Guvernului nr.70/2004, se impume organizarea contabilităţii, de regula, în compartimente distincte. Astfel datorită nevoilor informaţionale ale diverşilor utilizatori de informaţie contabilă este necesară construirea a două reprezentări pentru aceeaşi realitate: o reprezentare internă şi o alta externă, concretizate în două componente ale sistemului informaţional contabil al întreprinderii – una reflectă imaginea acesteia în exterior – contabilitatea generală sau financiară iar cealaltă descrie procesele interne ale întreprinderii – contabilitatea de gestiune.

În concluzie dualismul contabil se referă la faptul că sistemul informaţional contabil se organizează în doua componente distincte care ,,nu sunt contradictorii şi nu se subordonează una celeilalte’’

Contabilitatea financiară , denumită si generală are la bază norme unitare privind organizarea şi conducerea acesteia, care au caracter obligatoriu pentru toate unităţile patrimoniale, avănd sarcina de a înregistra toate tranzacţiile întreprinderii cu mediul ei extern, pentru stabilirea periodocă si sintetică a situaţiei patrimoniale şi financiare, precum şi a rezultatelor activităţii desfăşurate. Informaţiile furnizate de contabilitatea financiară ,,au caracter retrospectiv şi se fac

publice’’ , prin autorizarea accesului la produsele ei, cum sunt conturile anuale, denumite şi situaţii financiare sau documente contabile de sinteză.

Printre funcţiile contabilităţii financiare se regăsesc:

- funcţia de înregistrare exhaustivă a tranzacţiilor întreprinderii, în scopul determinării periodice a situaţiei patrimoniale şi financiare şi a rezultatului global;

- funcţia de comunicare financiară externă (informarea terţilor);

- funcţia de instrument de verificare şi de probă, generată de raţiuni juridice şi fiscale;

- funcţia de instrument de gestiune internă a întreprinderii;

- funcţia de furnizare a informaţiilor necesare realizării sintezelor macroeconomice (întocmirea conturilor naţionale);

- funcţia de satisfacere a cerinţelor informaţionale ale analizei financiare.

Contabilitatea de gestiune , potrivit legii în comparaţie cu contabilitatea financiară nu este normalizată, ea se organizează de fiecare unitate patrimonială în parte, în funcţie de tipul activităţii şi de necesităţile proprii interne de informare ale acestora.

În pricipiu are ca obiective principale următoarele: calcularea costurilor; stabilirea rezultatelor şi a rentabilităţii produselor, lucrărilor şi serviciilor executate, întocmirea bugetului de venituri şi cheltuieli pe feluri de activităţi, urmărirea şi controlul executării acestora în scopul cunoaşterii rezultatelor şi furnizării datelor necesare fundamentării deciziilor privind gestiunea unităţii patrimoniale şi altele.

Unul dintre rolurile contabilităţii de gestiune îl constituie acela de a servi ca instrument în luarea deciziilor de către conducerea firmei.

Referitor la înformaţiile furnizate de aceasta putem spune că ,,sunt destinate exclusiv conducerii firmei, nefiind publicate în exterior ’’ , deci sunt confidentiale, ,,fiind cuprinse în documente şi analize destinate uzului intern al întreprinderii şi folosite pentru conducerea operativă a acesteia, inclusiv pentru corectarea din mers a eventualelor abateri de la parametrii estimaţi” În concluzie ea fiind orientată către gestionarii întreprinderii, adică utilizatorii interni de fonduri.