Proiectarea unui Flux Informațional privind Exercitarea Controlului Fiscal

CAPITOLUL I : STUDIU DE OPORTUNITATE AL FLUXULUI PROIECTAT

1.1 Rolul controlului fiscal în apărarea organizaţiilor statale

Statul, indiferent de forma să de organizare, şi-a creat întotdeauna un sistem de control ale cărui principale obiective au vizat, în cele mai multe cazuri, activitatea de urmărire şi de realizare a obligaţiilor financiare ale cetăţenilor fată de instituţiile sale.

Preocuparea pentru organizarea unui sistem cât mai bun de impunere şi aplicare a celor mai eficace mijloace de prevenire şi represiune a fenomenului de evaziune fiscală s-a manifestat în toată perioada de la 1921 – anul introducerii marii reforme a impozitelor directe , până la 1947, când are loc stabilizarea monetară, dar şi celebra “lege 344” antievaziune . Înspăimântătoare prin severitatea ei, aceasta are şi o rezonanţă politică (de clasă), când, dat fiind contextul istoric, politic şi social, s-a constituit în lovitura de graţie asupra moşierilor “dându-li-se posibilitatea” ( oricum urmau să dispară ) să-şi lichideze obligaţiile fiscale, chiar dacă în trecut s-au sustras de la plata acestora.

În 1862 s-a creeat “Inspectia de finanţe” – organism pus direct sub conducerea Ministerului de Finanţe cu sarcina de a face verificări şi cercetări inopinate în contabilitatea tuturor agenţilor , iar anul 1864 marchează europenizarea desavarsită a controlului financiar prin înfiinţarea Inaltei Curţi de Conturi, care, chiar dacă a suferit modificări referitoare la personal, competenţe, proceduri şi ordine ierarhică între celelalte instanţe judecătoresti, a reuşit să se menţină pe firmamentul instituţiilor democratice timp de 84 de ani, până în anul naţionalizării.

Accentuarea rolului statului în reglementarea proceselor economice şi sociale determină importanţa administrării fiscale, nu numai ca o modalitate de asigurare a statului cu resursele financiare necesare, ci şi ca un element al mecanismului de intervenţie a statului în economie.

În acest sens, administrarea fiscală reprezintă o sferă importantă a cercetărilor ştiinţifice atât practice, cât şi metodologice, care sunt parte integrantă a teoriilor economice.

Ţinând cont de obiectul cercetării, putem considera administrarea fiscală o categorie economică, care este parte componentă a conceptului de „politică fiscală” şi reprezintă obiectul de studiu al teoriilor economice, având în vedere rolul statului în reglementarea proceselor economice.

În prezent, problema administrării fiscale devine problema de bază a politicii fiscale, deoarece impozitele sunt considerate ca cel mai principal şi eficient instrument al reglementării relaţiilor economice şi sociale în ţară.

Controlul fiscal, ca un element funcţional al administrării fiscale, constituie o condiţie obligatorie pentru realizarea eficientă a politicii fiscale. El asigură legătura inversă a contribuabililor cu organele administraţiei publice, care au atribuţii de administrare fiscală.

Procesul-verbal de control fiscal, este atât un act administrativ în sensul art.2 lit.c) din Legea 554/2004 cât şi un act administrativ fiscal în sensul art. 41 din Codul de procedură fiscală, întrucat: emană de la o autoritate publică, exprimă manifestarea unilaterală de voinţă a acesteia, urmareşte executarea legii şi, prin stabilirea mai multor obligaţii fiscale, produce efecte juridice de necontestat. Este exclusă calificarea lui drept un simplu proces-verbal de constatare la faţa locului, întocmit in baza art. 55 din Codul de procedură fiscală, al cărui scop este probarea unei situaţii fiscale de fapt .

Desfăşurarea activităţii de control prin determinarea stării efective a obiectului controlului fiscal şi compararea lui cu parametrii reali de funcţionare este efectuată prin mecanismul controlului fiscal. Mecanismul controlului fiscal funcţionează după anumite principii, care determină structura sa organizatorico-economică.

Ministerul Finanţelor Publice, în numele statului, efectuează, prin aparatul specializat, controlul administrării şi utilizării mijloacelor financiare ale organelor centrale şi locale ale administraţiei de stat, precum şi ale instituţiilor de stat, şi verifică respectarea reglementărilor financiar-contabile în activitatea desfasurată de către regii autonome, societăţi comerciale şi alţi agenţi economici în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor acestora faţă de stat.

Ministerul Finanţelor Publice, în baza constatărilor rezultate din controlul efectuat de către organele sale specializate, are dreptul să dispună: