Prudența și Aplicarea Ei în Contabilitate

Metoda contabilităţii

Având un obiect propriu de cercetare, contabilitatea are o metodă specifică de lucru pentru realizarea sarcinilor care decurg din obiectul său.

Contabilitatea, ca activitate specializată în măsurarea, evaluarea, cunoaşterea, gestiunea şi controlul activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, precum şi a rezultatelor obţinute din activitatea persoanelor juridice şi fizice, trebuie să asigure înregistrarea cronologică şi sistematică, prelucrarea, publicarea şi păstrarea informaţiilor cu privire la poziţia financiară, performanţa financiară şi fluxurile de trezorerie, atât pentru cerinţele interne ale acestora, caât şi în relaţiile cu investitorii prezenţi şi potenţiali, creditorii financiari şi comerciali, clienţii, instituţiile publice şi alţi utilizatori.

Metoda contabilităţii este constituită dintr-un sistem logic de convenţii, principii, procedee şi instrumente aflate într-o strânsă interconditionare, în vederea stabilirii normelor şi principiilor cu caracter special pe care se fundamentează contabilitatea şi cu ajutorul cărora cercetează starea şi mişcarea elementelor patrimoniale, se calculează rezultatele şi se analizează activitatea desfăşurată a entităţilor economice.

În esenţă, metoda contabilităţii presupune studiul principiilor şi procedeelor contabile.

Stabilirea stării şi mişcării patrimoniului şi determinarea rezultatelor nu se poate realize decât cu respectarea unor principii care delimitează particularităţile de esenţa contabilităţii.

Poate ca în nici o altă parte a contabilităţii nu putem aplica mai bine, schimbând ceea ce este de schimbat, pentru a sublinia mai bine importanţa principiilor contabile, decât aici, spunând cu convingere: „Principiile contabile sunt ca stelele: nu vom ajunge niciodata la ele, dar ne lumineaza drumul!” în nobila profesiune contabilă.

Principiile sunt însa importante în toate domeniile ştiinţei şi vieţii noastre. Marele profesor de drept Tudor R. Popescu, dorind să sublinieze importanţa principiilor în dreptul civil, obişnuia să spună: „Dreptul (civil) înseamnă principii generale plus bun simţ!”

Principiile contabile se referă,în principal, la conţinutul şi calitatea informaţiilor contabile furnizate şi publicate prin intermediul situaţiilor financiare anuale.

Contabilitatea cunoaşte trei principii teoretice fundamentale, care se ridică la rang de lege, şi anume:

a. Principiul dublei reprezentări: presupune reflectarea elementelor patrimoniale sub cele două aspecte:

- sub aspectul componenţei şi al destinaţiei bunurilor economice, adică a substanţei materiale a patrimoniului;

- sub aspectul raporturilor de proprietate în cadrul cărora se procură şi se gestionează bunurile economice, adică sub aspectul modului de dobândireal acestora , al drepturilor şi obligaţiilor ca expresie a raporturilo de proprietate.

Dubla reprezentare a patrimoniului poate fi redată sintetic prin ecuatia de echilibru: TOTAL ACTIV = TOTAL PASIV, cunoscută şi sub denumirea de ecuaţia dublei reprezentări. Acest principiu stă la baza întregului process de cunoaştere şi însuşire a contabilităţii în partidă dublă.

b. Principiul dublei înregistrări: are în vedere că orice operaţie economică creează un raport valoric de echivalenţă între intrări şi ieşiri, Intre mijloace şi resurse.

Folosirea dublei înregistrări în contabilitate, îi dă acesteia posibilitetaea să reflecte în dinamică, pe baza unui system coerent, cele două aspecte ale dublei reprezentări a patrimoniului. Prin dubla înregistrare se creează cea de-a doua relaţie specifică, cunoscută sub denumirea de ecuaţia dublei înregistrări: Creşterea mijloacelor economice+ Micşorarea surselor economice = Creşterea surselor economice + Micşorarea mijloacelor economice.

c. Principiul calculelor periodice de sinteză: calculele periodice de sinteză se realizează prin intermediul bilantului, a notelor explicative la bilanţ, a balanţei de verificare şi a contului de rezultate.

Principiile contabile, parte esenţială a dispozitivului contabil

Datorită faptului că este important ca toţi cei care ţin evidenţa contabilă şi/sau recepţioneaza raportările contabile să le poată interpreta uniform, unitar şi corect, s-a elaborat un set de norme cu caracter general ce formează cadrul conceptual general al contabilităţii financiare, numite principii contabile. Acestea pot fi definite ca fiind convenţiile, regulile şi procedeele necesare pentru definirea unei practici contabile acceptate la un moment dat.

Principiile contabile mai pot fi definite şi drept elemente conceptuale, propoziţii cu caracter general, reguli de baza care asigură, pe de o parte, elaborarea normelor contabile, şi pe de alta parte, reprezentarea fidelă, clară,sinceră şi completă a evoluţiei întreprinderii prin intermediul situaţiilor financiare.

Aplicarea riguroasă şi respectarea cu consecvenţă a principiilor contabile conferă informaţiei contabile şi raportărilor financiare relevanţă, fiabilitate, credibilitate şi mai ales comparabilitate în timp, în spatiu şi între domenii diferite de activitate :

- compararea performantelor aceleiaşi întreprinderi de la o perioada la alta;

- compararea întreprinderilor de marimi diferite precum şi din zone, tari, domenii şi/sau perioade diferite, între ele.

Tema capitolului se referă la principiile contabile aplicabile de contabilitatea financiară în partidă dublă din România. Aria de aplicabilitate este foarte largă, având în vedere faptul că reglementările contabile românesti sunt în linii mari, în toate parţile esenţiale, armonizate cu reglementările contabile relevante din Uniunea Europeană (Directiva a IV-a, Directiva a VII-a, Directiva a IX-a), armonizate la rândul lor cu Standardele Internaţionale de Contabilitate şi de Raportare Financiară (IAS/IFRS).

Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunităţii Economice Europene valabile din 01 ianuarie 2010 au fost introduse de Ordinul MFP nr. 3055/ 2009 pentru aprobarea Reglementarilor contabile conforme cu directivele europene.