Raport de Audit

Partea I - AUDITAREA FINANCIARĂ PRIVIND STOCURILE

Etapa 1. Prezentarea cadrului legislativ privind stocurile

1. Legea nr. 82 din 24.12.1991, Legea contabilităţii, republicata în M.Of. nr. 48 din 14.01.2005;

2. H.G. nr. 58 din 19.02.1994 privind reglementarea diferenţelor favorabile din reevaluarea stocurilor de valori materiale la unele produse ale căror preturi se stabilesc sub supravegherea Ministerului Finanţelor, precum şi a diferenţelor favorabile de curs valutar rezultate ca urmare a deprecierii cursurilor în lei ale valutelor la unele bănci comerciale cu capital majoritar de stat, publicata in M.Of. nr. 67 din 15.03.1994;

3. H.G. nr. 97 din 19.03.1994 pentru modificarea H.G. nr. 58/1994 privind reglementarea diferenţelor favorabile din reevaluarea stocurilor de valori materiale la unele produse ale căror preturi se stabilesc sub supravegherea Ministerului Finanţelor, precum şi a diferenţelor favorabile de curs valutar rezultate ca urmare a deprecierii cursurilor în lei ale valutelor la unele bănci comerciale cu capital majoritar de stat, publicata în M.Of. nr. 80 din 29.03.1994;

4. Ordinul 1714/2005 al ministrului finanţelor publice privind aplicarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 831/1997 pentru aprobarea modelelor formularelor comune privind activitatea financiară şi contabilă şi a normelor metodologice privind întocmirea şi utilizarea acestora.

5. Ordinul 2226/2006 al ministrului finanţelor publice privind utilizarea unor formulare financiar-contabile de către persoanele prevăzute la art. 1 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată.

5. Ordinul nr. 1.177 din 09.06.1998 privind aplicarea prevederilor art. 1 alin. (4) si (10) paragraful 2 din H.G. nr. 831/1997, publicat in M.Of. nr. 223 din 18.06.1998;

6. ORDINUL nr. 1752/2005 din 17 noiembrie 2005 al ministrului finanţelor publice pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele europene;

7. ORDIN Nr. 1753 din 22.11.2004 pentru aprobarea Normelor privind organizarea si efectuarea inventarierii elementelor de activ si de pasiv publicate in M.Of. nr. 1.174 din 13.12.2004.

Recunoaşterea activelor circulante

Un activ se clasifică ca activ circulant atunci când:

a) este achiziţionat sau produs pentru consum propriu sau în scopul comercializării şi se aşteaptă sa fie realizat în termen de 12 luni de la data bilanţului;

b) este reprezentat de creanţe aferente ciclului de exploatare;

c) este reprezentat de trezorerie sau echivalente de trezorerie a căror utilizare nu este restricţionată.

Ciclul de exploatare al unei entităţi reprezintă perioada de timp dintre achiziţionarea materiilor prime care intra într-un proces de transformare şi finalizarea acestora în trezorerie sau sub forma unui echivalent de trezorerie.

Echivalentele de trezorerie reprezintă investiţiile financiare pe termen scurt, extrem de lichide, care sunt uşor convertibile în numerar şi sunt supuse unui risc nesemnificativ de schimbare a valorii.

În categoria activelor circulante se cuprind:

a) stocuri, inclusiv valoarea serviciilor prestate pentru care nu a fost întocmită factura;

b) creanţe;

c) investiţii pe termen scurt;

d) casa şi conturi la bănci.

Evaluarea activelor circulante

Activele circulante trebuie evaluate la costul de achiziţie sau costul de producţie, după caz.

Ajustările de valoare se fac pentru activele circulante în vederea prezentării acestora la cea mai mică valoare de piaţă sau, în circumstanţe speciale, la o alta valoare minimă atribuibilă acestora la data bilanţului. Această evaluarea nu poate fi continuată dacă motivele pentru care au fost făcute ajustările de valoare nu mai sunt aplicabile. Prin urmare, în situaţia în care ajustarea devine total sau parţial fără obiect, întrucât motivele care au dus la reflectarea acesteia au încetat sa mai existe într-o anumită măsura, atunci acea ajustare trebuie reluată corespunzător la venituri.

Dacă activele circulante fac obiectul ajustărilor de valoare cu caracter excepţional, exclusiv în scop fiscal, suma ajustărilor şi motivele pentru care acestea au fost efectuate trebuie prezentate în notele explicative.

Costul stocurilor

Costul stocurilor trebuie să cuprindă toate costurile aferente achiziţiei şi prelucrării, precum şi alte costuri suportate pentru a aduce stocurile în formă şi în locul în care se găsesc.

Costul de producţie sau de prelucrare al stocurilor, precum şi costul de producţie al imobilizărilor cuprind cheltuielile directe aferente producţiei, şi anume: materiale directe, energie consumată în scopuri tehnologice, manopera directa şi alte cheltuieli directe de producţie, precum şi cota cheltuielilor indirecte de producţie alocata în mod raţional ca fiind legată de fabricaţia acestora.

Costul stocurilor unui prestator de servicii cuprinde manopera şi alte cheltuieli legate de personalul direct angajat în furnizarea serviciilor, inclusiv personalul însărcinat cu supravegherea, precum şi regiile corespunzătoare.

Materiile prime şi materialele consumabile care sunt în mod constant înlocuite şi a căror valoare totală este de o importanta secundară pentru entitate pot fi prezentate la "Active" la o valoare şi cantitate fixe, dacă valoarea, cantitatea şi structura acestora nu variază în mod semnificativ.

Costul stocurilor care nu sunt de obicei fungibile şi al acelor bunuri sau servicii produse şi destinate unor comenzi distincte trebuie determinat prin identificarea specifica a costurilor individuale.

Bunurile fungibile sunt bunuri de orice natura care nu se pot distinge în mod substanţial unele de altele.

Identificarea specifică a costului presupune atribuirea costurilor specifice elementelor identificabile ale stocurilor. Acest tratament contabil este adecvat pentru acele elemente care fac obiectul unei comenzi distincte, indiferent dacă au fost cumpărate sau produse.

Identificarea specifica nu poate fi folosită în cazurile în care stocurile cuprind un număr mare de elemente, care sunt de regula fungibile.

În funcţie de specificul activităţii, pentru determinarea costului pot fi folosite, de asemenea, metoda costului standard, în activitatea de producţie sau metoda preţului cu amănuntul, în comerţul cu amănuntul.