Recenzie - evoluția contabilității în România contabilitatea comunistă

1. Când apar primele lucrări în contabilitatea românească- Care sunt principalele caracteristici ale contabilităţii din România de dinainte de 1940- Numiţi câţiva autori în contabilitate şi principala lor contribuţie.

Pe teritoriul ţării noastre contabilitatea s-a practicat din cele mai vechi timpuri, odata cu organizarea primelor aşezări omeneşti si cu dezvoltarea schimburilor de bunuri, ca raspuns la necesitatile de informare in legatura cu derularea activitatilor economice. Desi pe teritoriul tarii noastre nu s-au pastrat suficiente surse de informare, din cercetarile efectuate de o serie de specialisti de-a lungul timpului, s-a constatat ca in Dacia exista o contabilizare atenta in domeniul exploatarii minelor pentru urmarirea veniturilor generate de aceasta activitate. Istoria destul de zbuciumata a neamului romanesc si conjunctura economica, politica si sociala, de cele mai multe ori nefavorabile, au fost piedica in calea aparitiei si dezvoltarii literaturii contabile romanesti. Dintotdeauna teritoriul Romaniei a format o punte intre Europa si Orient, intrand astfel in perimetrul comertului international. Primele lucrari de contabilitate au aparut in spatiul romanesc abia in prima parte a secolului XIX, cu o intarziere de aproape trei secole fata de tarile europene occidentale, reprezentand, in cea mai mare parte, traduceri ale unor carti de contabilitate, scrise de autori francezi, germani sau italieni. Regulamentele Organice din anii 1831 si 1832 au avut un rol deosebit in evolutia contabilitatii romanesti pentru ca, prin continutul lor, au pus bazele organizarii contabilitatii publice si a invatamantului contabil in Moldova si in Tara Romaneasca. In anul 1865 a fost elaborata legea contabilitatii publice care s-a aplicat timp de treizeci de ani, cu o serie de modificari. Contabilitatea publica s-a extins treptat si in celelalte domenii ale administratiei publice prin legea din anul 1895. Niciuna din aceste legi, aparute nu face referire la sistemul stiintific al partidei duble. Desi contabilitatea in partida dubla devine obligatorie in tara noastra abia prin legea din anul 1929, catastifele cu insemnari contabile, apartinand negustorilor din Brasov si Sibiu, demonstreaza ca acestia cunosteau practicile contabile venetiene inca din secolul XVI. Multe case de comert brasovene practicau calculul economic si tineau contabilitatea dubla dupa regulile lui Paciolo.

Emanoil Ioan Nikifor - Pravila comertiala (Brasov 1837)

Prima carte de contabilitate in limba romana, scrisa cu litere chirilice. Desi este o traducere a unei lucrari scrisa de un autor austriac, nu se poate sa nu remarcam obiectivul tiparirii ei in limba romana, marturisit de Emanoil Nikifor in partea introductiva: ”Vroiesc ca si romanii nostri sa nu ramana mai jos decat celelalte natii, pentru aceea m-am sarguit si ma sarguiesc a traduce cateva carti folositoare tinerimii, care, pana acum in limba nationala nu le-am avut si ale da cat de curand si in tipari, spre a fi tuturor, care le vom imbratosa spre o mica invatatura.”Insistand asupra rolului si a importantei contabilitatii in toate activitatile si la toate categoriile sociale, autorul recomanda ca: “fie acela boer ori profesionist sau si macelar sau diplomatic sa traiasca cu buna randuiala in lucrarea sa”. De altfel, intreaga lucrare, conceputa sub forma unui dialog intre dascal si ucenicul sau, este dominata de sfaturi si recomandari menite sa contribuie la prosperitatea comerciantilor romani. Autorul sublinia ca negustorilor le este de folos sa stapaneasca cat mai bine geografia comerciala, corespondenta comerciala, aritmetica comerciala, limbile straine si legile comerciale.Emanoil Nikifor a avut o contributie deosebita si in legatura cu intocmirea bilantului. Rationamentul sau a pornit de la ideea ca bilantul trebuie incheiat cel putin o data pe an, pentru a se cunoaste situatia averii si a capitalului, evolutia activitatii economice si rezultatul final. In opinia sa, cresterea capitalului poate fi cunoscuta prin bilant. Principiile intocmirii bilantului au fost enuntate prin recurs la practicile venetiene. Dupa ce a definit bilantul ca pe o cumpana – balanta cu doua talere -, in care talerele trebuie sa se echilibreze pentru ca, in caz contrar, exista castig sau pierdere, dupa cum talerul din stanga este mai greu decat cel din dreapta sau invers, autorul a prezentat un model de bilant si un model de registru de casa, explicand atat liniatura, cat si modul de inregistrare si de soldare.