Recunoasterea, Evaluarea și Controlul Activelor Circulante

Bibliografie 51

Cap. I. Tratamentul contabil al activelor circulante in spiritul standardelor internationale

1.1. Structuri privind activele circulante

Activele circulante reprezinta ansamblul elementelor patrimoniale care luate individual, datorita destinatiei si naturii lor, nu au vocatia sa ramana durabil in intreprindere, cu exceptia acelor legate de particularitatile ei ( ciclu lung de fabricatie ).Starea de fungibilitate a activelor circulante este compensata de reinnoirea continua a operatiilor legate de ciclul de aprovizionare, de productie si de comercializare a bunurilor si serviciilor.

Aceasta reinnoire antreneaza in permanenta diferite componente ale activului circulant ( stocuri, avansuri acordate furnizorilor, creante ). Din punct de vedere economic si financiar, activele circulante se afla intr-o continua fluenta valorica, ele schimbandu-si forma materiala si utilitatea ( marfa, creante, bani).

Activele circulante mai sunt denumite si active curente. Ele cuprind toate activele de exploatare si cele de trezorerie a caror durata de lichiditate este de pana la un an : stocuri, inclusiv valoarea serviciilor prestate pentru care nu a fost intocmita factura, creante, investitii financiare pe termen scurt, casa si conturi la banci.

Pentru analiza eficientei utilizarii activelor circulante, se pot folosi urmatorii indicatori :

numarul de rotatii ;

durata medie in zile a unei rotatii ;

cifra de afaceri la 1000 lei active circulante;

profitul brut sau net la 1000 lei active circulante ;

necesarul relativ de active circulante la 1000 lei cifra de afaceri.

Analiza situatiei financiare si patrimoniale reprezinta un adevarat barometru al intregii activitati a intreprinderii, ceea ce impune publicarea bilantului si a contu lui de profit si pierderi, in vederea furnizarii unor informatii corecte si reale tuturor partenerilor de afaceri, investitorilor, creditorilor sau institutiilor financiare ale statului, cat si pentru efectuarea unor analize diagnostic cu caracter partial sau global privind evolutia performantelor economico – financiare ale firmei.

1.2. Recunoasterea, inregistrarea si evaluarea stocurilor conform IAS 2

Descrierea tratamentului contabil al stocurilor in sistemul costului istoric. Standardul ofera indicatii referitoare la recunoasterea valorii stocurilor la data bilantului, determinarea costului stocurilor si recunoasterea cheltuielilor cu stocurile, considerand orice inregistrare la valoarea realizabila neta.

De asemenea, Standardul ofera indicatii referitoare la procedeele practice de determinare a costului stocurilor.

IAS 2 se aplica pentru contabilizarea tuturor stocurilor reflectate in situatiile financiare intocmite in sistemul costului istoric, cu exceptia:

productiei in curs de executie obtinuta in cadrul contractelor de constructie, inclusive celor de prestari de servicii direct legate de acestea ( IAS 11 – Contracte de constructie);

instrumentelor financiare ( IAS 39 – Instrumente financiare : recunoastere si evaluare) ;

stocurilor de produse agricole, forestiere, minereuri care apartin producatorilor atunci cand sunt evaluate la valoarea realizabila neta, pe baza unor practici specifice fiecarui sector in parte.

Stocurile sunt active :

detinute pentru a fi vandute pe parcursul desfasurarii normale a activitatii;

in curs de productie pentru a fi vandute in perioadele urmatoare ;

sub forma de materii prime si materiale consumabile, folosite pentru productia unor bunuri sau pentru realizarea unor servicii.