Reglementări contabile și fiscale privind TVA cu exemplificare la SC Saigon Family SRL

CAPITOLUL I

DELIMITĂRI ŞI FUNDAMENTĂRI TEORETICE PRIVIND TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ

1.1 TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ-VENIT AL BUGETULUI DE STAT

1.1.1 LOCUL ŞI IMPORTANŢA TVA ÎN CONSTITUIREA VENITURILOR BUGETULUI DE STAT

Resursele de care are nevoie o enitate pentru satisfacerea nevoilor sale se caracte- rizează prin faptul că acestea sunt limitate.Caracterul limitat al resurselor poate fi pus şi mai bine în evidenţă dacă ne referim la cele financiare.

Taxa pe valoarea adăugată este un venit cu caracter fiscal al bugetului de stat, încadrându-se în categoria impozitelor şi taxelor indirecte, adică acelea în cazul cărora suportatorul real nu coincide cu subiectul plătitor.Se mai poate afirma despre TVA că reprezintă un venit curent al bugetului de stat care se încasează pe baza unor prevederi legale care au o mare valabilitate în timp, iar din punct de vedere al provenienţei ei este o resursă internă a bugetului.

Ca şi orice impozit, taxa pe valoarea adăugată este o formă de prelevare silită, la dispoziţia statului, fără contraprestaţie directă şi cu titlu nerambursabil a unei părţi din ve- niturile şi averea persoanelor fizice şi juridice.

Principalele trăsături caracteristice ale taxei pe valoarea adăugată, ca impozit indi- rect al bugetului de stat se pot regăsi în următoarele afirmaţii:

- se percepe la vânzarea mărfurilor şi prestarea serviciilor prin adăugarea unei cote de impunere la preţurile şi tarifele acestora

- se încasează de la toate persoanele care cumpără mărfurile şi serviciile, indiferent de veniturile, averea sau situaţia personală a acestora

- are un pronunţat caracter regresiv, datorită discrepanţei dintre mărimea venituri lor diferitelor categorii sociale

- are un caracter inechitabil, deoarece nu prevede venituri minime neimpozabile

- se virează bugetului de stat de către producători, comercianţi, însă este suportată de către consumatorul final,fiind inclusă în preţul mărfurilor sau tarifele serviciilor,în acest sens existând o neconcordanţă între plătitorul acesteia la buget şi suportatorul real

- utilizarea în exces a taxei pe valoarea adăugată conduce la scăderea nivelului de trai al populaţiei, deoarece prin reducerea veniturilor reale se diminuează puterea de cumpărare a acesteia

- mărimea taxei pe valoarea adăugată este necunoscută de consumatori deoarece este “camuflată” în preţuri sau tarife

- manifestă o sensibilitate sporită faţă de conjunctura economică

- taxa pe valoarea adăugată are un mod de percepere relativ comod şi cu un cost redus

Dacă ar fi să delimităm impozitele indirecte în: taxe de consumaţie, venituri obţinute de la monopoluri fiscale, taxe vamale şi alte taxe, am încadra TVA în cadrul primei categorii.

Taxele de consumaţie reprezintă în economiile ţărilor dezvoltate cel mai important impozit indirect, deţinând o pondere importantă în totalul veniturilor bugetare.În funcţie de categoriile de bunuri şi servicii asupra cărora se aplică ele se împart în taxe generale pe vânzări şi taxe speciale de consumaţie.Taxele generale pe vânzări sunt cele care se percep la vâzarea tuturor mărfurilor, indiferent dacă acestea sunt bunuri de cosum sau mijloace de producţie.Putem vorbi şi în cadrul acestor taxe de două delimitări,şi anume impozitul pe cifra de afaceri brută şi impozitul pe cifra de afaceri netă.

Spre deosebire de impozitul pe cifra de afaceri brută care se determină prin aplicarea cotei de impozitare asupra întregii valori a mărfurilor vândute, impozitul pe cifra de afaceri netă se aplică numai asupra diferenţei dintre preţul de vânzare şi preţul de cumpărare , adică numai asupra valorii adăugate de fiecare participant la procesul de producţie şi circulaţie a mărfii respective.Impozitul pe cifra de afaceri netă mai este cunoscut şi sub denumirea de taxa pe valoarea adăugată(TVA) şi se deosebeşte de cel pe cifra de afaceri brută, deoarece prin modul de aşezare şi percepere se ajunge ca suma datorată statului să fie aceeaşi, indiferent de numărul verigilor prin care trece o marfă.

Fig.1. Locul TVA în cadrul impozitelor indirecte

Prin accepţiunea termenului de taxă se înţelege plata serviciilor prestate ori a lu- crărilor efectuate de către diferite organisme sau instituţii publice pentru rezolvarea inte- reselor legitime ale solicitanţilor.Rezultă din această definiţie că termenul de taxă este un echivalent pentru un serviciu prestat sau o lucrare efectuată.În această ordine de idei taxa pe valoarea adăugată ar putea să se numească impozit pe valoarea adăugată, lipsind con- traprestaţia directă din partea statului în urma încasării ei.