Reglementări și raportări financiare potrivit IAS-IFRS în România și în Germania

Capitolul 1. Noţiuni privind convergenţa şi normalizarea contabilă

1.1 Procesul de reformă contabilă şi de asimilare a IAS/IFRS în România

Evoluţia reformei contabile în România

Legea contabilităţii promulgată în anul 1991 este prima realizare a politicii de reformă, ea este experimentată din ianuarie 1993. Fiind înscrisă într-un cadru contabil continental, ea instaurează un sistem dualist în care contabilitatea financiară este normalizată si este disociată de contabilitatea analitică care devine liberă si facultativă.

Aspectele noi prezentate prin Legea contabilităţii, se referă la:

- oarecare supleţe şi posibilităţi diverse în alegerea de metodologii;

- fixarea obiectivelor contabilităţii în scopul redării unei imagini fidele, clare şi complete

- a patrimoniului, situaţiei financiare si a rezultatului;

- noi principii de evaluare;

- punerea în evidenţă a importanţei inventarierii;

- considerarea contabilităţii ca un instrument care permite să se cunoască, să se

- gestioneze si să se controleze patrimoniul si rezultatul;

- contabilizarea cheltuielilor si a veniturilor după natura lor.

Planul contabil român, care a fost adoptat si acceptat, este în concordanţă cu aceste reguli, abandonând conceptul de plan de conturi obligatoriu si rigid, ceea ce permite o mai mare supleţe pentru adaptarea sistemelor de înregistrare la nevoile specifice ale întreprinderii. O parte din reguli este menţinută, după cum o altă parte tratează probleme noi sau care nu existau înainte ori care se manifestau doar într-un mod adiţional şi secundar: acţiunile, obligaţiunile, efectele de comerţ, valorile financiare.

Aspectele luate în consideraţie în Legea contabilităţii sunt inspirate cu preponderenţă din sistemul contabil "continental" adaptat economiei de piaţă, respectând în acelasi timp Directivele europene, dar urmărind îndeaproape si evoluţiile lucrărilor Comitetului Internaţional de Standardizare Contabilă.

Contabilitatea are rolul de motor al dezvoltării, în cadrul procesului de construire a unei economii de piaţă, iar dacă înainte ea era bazată pe nevoile naţiunii si servea mai ales la agregarea datelor satistice naioţnale, de acum contabilitatea este din ce în ce mai mult adaptată serviciilor acţionariatului si a investitorilor. Problema care apare cu ocazia transpunerii în practică a noilor reglementări contabile si a integrării acestora în contabilitatea întreprinderilor se raportează la implementarea principiilor contabile cu totul noi pentru români.

Etapele reformei contabile în România

De la revoluţie până la începutul anului 1991. Responsabilii normalizării contabile

din Ministerul de Finanţe au procedat la un studiu aprofundat al celei de a patra Directive europene, în cadrul voinţei politice de integrare a României în Uniunea Europeană, având ca termen o perioadă de armonizare si punere la nivel. De asemenea au fost extinse si îmbogăţite schimburile privind practicile si experienţele normalizării contabile în Germania, în Franţa şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord.