Regrupări de întreprinderi - grupuri de societăți românești și afaceri românești de succes

Introducere

Cuvinte cheie: grupuri româneşti, conturi consolidate, înfiinţare, evoluţie, distincţii, indicatori .

Proiectul prezent este structurat în două părţi care demonstrează că există afaceri româneşti de succes, mai exact grupuri care s-au remarcat atât la nvel naţional cât şi internaţional.

Prima parte este mai mult teoretică şi cuprinde o scurtă definite a grupului, cauzele apariţiei acestuia şi importanţa lui.

A doua parte este practică şi include 6 grupuri româneşti, din domenii variate (de la industria petro-chimică, industria alimentară, Servicii IT, până la industria textilă şi marochinărie). Descrierea grupurilor are un trunchi comun: scurt istoric, evoluţie, premii şi distincţii, evoluţia principalilor indicatori din Bilanţ în perioada 2004-2012.

În final am realizat o scurtă concluzie care demonstrează meritele grupurilor româneşti şi am ataşat bibliografia adjuvantă proiectului.

Istoric privind apariţia grupurilor de societăţi şi a conturilor consolidate

1) Definiţia grupului

Grupul reprezintă un ansamblu constituit din mai multe societăţi, având fiecare existenţă proprie, dar unite prin legături diverse în virtutea cărora una dintre ele, numită „societate-mamă” exercită un control asupra ansamblului, constituind, în acelaşi timp, o unitate de decizie. Celelalte societăţi sunt dependente faţă de societatea-mamă.

2) Cauzele apariţiei grupurilor

1) Pe de o parte, dezvoltarea economică în ţările industrializate a dus la apariţia şi expansiunea întreprinderilor puternice, întreprinderi care domină piaţa şi depăşesc prin câmpul lor de acţiune, frontierele ţării lor de origine.

2) Pe de altă parte, existenţa şi dezvoltarea pieţei financiare au permis cumpărarea titlurilor de participare de către diverse societăţi, fapt ce le-a asigurat un anumit control sau influenţă asupra societăţilor emitente şi a făcut să se dezvolte o veritabilă gestiune a acestor titluri.

Existenţa grupurilor de societăţi naţionale şi internaţionale atrage consecinţe în plan contabil. Astfel, au apărut conturile consolidate. Pionierii consolidării conturilor sunt anglo-saxonii, în practica americană anumite societăţi procedau la consolidarea conturilor încă de la începutul secolului XX. În 1933, printr-o lege numită "Security Act", se impunea obligativitatea întocmirii conturilor consolidate.

3) Cauzele apariţiei conturilor consolidate sunt legate de:

- dezvoltarea economică puternică a societăţilor şi expansiunea acestora;

- manifestarea fenomenului de concentrare economică şi regrupare a întreprinderilor;

- existenţa pieţei financiare şi finanţarea dominantă a întreprinderilor, prin intermediul instituţiilor financiare;

- presiunea şi cerinţele crescute ale utilizatorilor pentru a obţine informaţii suplimentare pe care contabilitatea financiară nu le putea oferi;

- existenţa unei profesii contabile şi a unei cercetări contabile preocupate să răspundă reflectării realităţii şi nevoilor utilizatorilor.

Se constată, aşadar, că de obţinerea unei imagini de ansamblu asupra patrimoniului şi rezultatului unui grup de societăţi, ca şi cum ar fi vorba de o singură întreprindere, erau interesaţi atât acţionarii cât şi managerii grupului, analiştii financiari, mediul bursier, băncile, sindicatele.

Conturile consolidate cuprind bilanţul consolidat, contul de profit şi pierdere consolidat, precum şi notele la acestea. Conturile consolidate trebuie să furnizeze o imagine fidelă şi corectă a activelor, datoriilor, poziţiei financiare, profitului şi pierderii aferente societăţilor incluse în consolidare, luate ca un tot unitar. Ele trebuie să precizeze politicile contabile adoptate în procesul de determinare a sumelor corespunzătoare posturilor din bilanţ şi a profitului sau pierderii grupului.

Ca afacere pur industrială la început, societatea de mari proporţii ajunge să se transforme în mod progresiv într-un centru de conducere financiară pe baza creării unui grup.Doar simpla publicare a bilanţurilor şi conturilor de rezultate ale societăţilor care fac parte dintr-un grup ar fi insuficientă pentru informarea terţilor şi mai ales a acţionarilor unui grup de societăţi, aceştia neputând avea informaţii semnificative la nivel de ansamblu.

Grupul cuprinde doar societatea-mamă şi filialele dependente de aceasta. În consolidare vor fi cuprinse atât societatea-mamă cu filialele sale cât şi societăţile deţinute în comun cu alte grupuri (filialele comune) împreună cu societăţile asociate grupului asupra cărora societatea-mamă are o influenţă semnificativă rezultată din deţinerea de participaţii sau de drepturi de vot minime în baza unor contracte sau acorduri.