Riscuri de Audit

INTRODUCERE

Prin prezenta lucrare mi-am propus să scot în evidenţă responsabilitățile și riscurile care pot apărea pe parcursul derulării unei misiuni de audit, riscuri care dacă nu sunt bine determinate au impact asupra continuității activității. De asemenea, am încercat să ilustrez locul acestora în cadrul unei misiuni de audit, precum şi aria de responsabilitate în care se înscriu, dar și pragul de semnificație și relația acestuia cu determinarea nivelului riscului de audit. Importanţa abordării acestei teme este dovedită de impactul semnificativ pe care riscurile îl pot avea asupra naturii și întinderii procedurilor de audit desfășurate de către auditor în vederea colectării de probe suficiente, care în finalul misiunii de audit, îl ajută să-și fundamenteze opinia asupra imaginii fidele reflectate de situaţiile financiare.

Relevanţa acestei teme poate fi surprinsă şi prin condiţiile actuale ale economiei, când fiecare agent economic îşi pune problema de a supravieţui într-un mediu turbulent, instabil, imprevizibil, dar şi conjuncturilor nefavorabile create de criza economico-financiară care este resimţită şi la noi în ţară. Impactul acesteia a fost puternic, determinând la nivelul întregii naţiuni numeroase falimente sau suspendări de activitate la companii foarte mari, recunoscute naţional şi internaţional, la diverse societăţi comerciale. Câteva dintre problemele cu care s-au confruntat acestea şi nu au putut fi depăşite sunt: lipsa de lichidităţi, imposibilitatea recuperării debitelor, nu au mai putut beneficia de finanţare din partea insituţiilor de credit datorită înăspririi condiţiilor de acordare a creditelor.

Punând în centru problema supravieţuirii şi a continuităţii activităţii, la elaborarea situaţiilor financiare, societăţiile comerciale trebuie să aibă în vedere principiul continuităţii activităţii şi să fie prezentate toate acele evenimente sau elemente semnificative care ar putea duce la încălcarea acestuia, la denaturarea realităţii şi informarea incorectă a utilizatoriilor situaţiilor financiare. Ne confruntăm, astfel, cu noţiunea de eveniment semnificativ ceea ce induce faptul că evenimentele ulterioare nu pot fi tratate independent, ci trebuie să se ţină seama şi de pragul de semnificaţie stabilit de auditor sau de riscul de audit acceptat de către acesta.

Așa cum prevăd Standardele Internaționale de Audit, responsabilitatea auditorului se materializeză în exprimarea unei opinii cu privire la situațiile financiare în baza auditului efectuat. În raportul de audit, trebuie să se menționeze de asemenea și responsabilitatea conducerii pentru întocmirea și prezentarea fidelă a situațiilor financiare în conformitate cu cadrul aplicabil de raportare financiară. Altfel spus, responsabilitatea conducerii este de a concepe, implementa și menține un sistem de control relevant, în vederea diminuării riscului de prezentare eronată prin denaturări semnificative. Printre sarcinile conducerii se numără și selectarea și aplicarea de politici contabile adecvate, precum și realizarea de estimări rezonabile conforme cu circumstanțele în cauză.

Dacă mai sus am realizat o delimitare a responsabilitățiilor în cadrul unui angajament de audit, următorul pas se concretizează în stabilirea întinderii responsabilitățiilor, în special ale auditorilor, deoarece cele ale conducerii sunt de la sine stabilite.

Având în vedere diferitele situații care pot apare atât în timpul desfășurării procesului de audit, cât și după finalizarea acestuia, este necesar să se precizeze că la finele misiunii pot exista circumstanțe când se extinde responsabilitatea auditorului.

Potrivit Standardelor de Audit, extinderea responsabilității auditorului după finalizarea misiunuii este discutată în cazul evenimentelor ulterioare, problemă tratată prin prisma identificării ariei de extindere a responsabilităţii auditorului în legătură cu identificarea evenimentelor ulterioare, informarea conducerii cu privire la acestea, precum şi propunerea de ajustări pentru a se reflecta cât mai fidel realitatea şi pentru a oferi decidenţiilor informaţii cât mai corecte. Astfel, prin evenimente ulterioare se inţelege „evenimentele care apar între sfârşitul perioadei de raportare şi data raportului de audit, cât şi faptele descoperite ulterior datei raportului auditorului”.

Referindu-ne la responsabilităţiile auditorului, acesta trebuie să emită un raport de audit, în care trebuie să îşi exprime „clar opinia cu privire la reflectarea imaginii fidele, clare şi complete a patrimoniului, rezultatelor şi situaţiei financiare în conturile anuale”.

Lucrarea este stucturată pe 4 capitole. În primul capitol am încercat să surprind responsabilitățile, atât cele ale auditorilor, cât și cele ale conducerii societății, sau ale guvernanței corporative, așa cum o mai găsim denumită în literatura de specialitate.

În cel de-al doilea capitol am realizat o analiză a riscului de audit, ilustrând tipologia riscului, evaluarea acestuia prin tehnici și metode specifice. În cadrul capitolului trei am vorbit despre pragul de semnificație și relația acestuia cu riscul de audit. Ultimul capitol constă în partea aplicativă a lucrării, și anume studiul de caz, precum și partea de concluzii. Asfel, am încercat să abordez tema privind responsabilitățile și riscurile în aşa manierã încât să îmbin partea teoretică cu cea practică.

Din cele amintite mai sus, se poate deduce că obiectivul lucrării constă în evidențierea delimitării responsabilitățiilor, precum și a modului de evaluarea a riscului de audit într-o misiune propriu-zisă.

Obiectivul lucrării decurge din faptul că obiectivul auditului a evoluat de la detectarea fraudelor şi erorilor, la exprimarea unei opinii asupra imaginii fidele a poziției și performanțelor financiare ale unei societăți transpuse în situațiile financiare anuale. Se urmăreşte, în acest sens, determinarea corectă a pragului de semnificație și a riscului de audit pentru a stabili ulterior natura și durata procedurilor în vedrea diminuării eforturilor auditorilor de a identifica eventualele manipulări ale informaţiilor furnizate de sistemul financiar.

Ținând cont de diversitatea utilizatorilor situațiilor financiare, rezultatele misiunii de audit trebuie să fie corecte şi întocmite pe baza documentelor legale în vigoare, pentru a asigura calitatea şi coerenţa sistemului contabil, precum şi a asigura reflectarea corectă, reală şi completă a patrimoniului economic, situaţiei financiare şi rezultatelor exerciţiului.

CAP.1.RESPONSABILITĂȚI ÎN PROCESUL DE AUDIT FINANCIAR

1.1. RESPONSABILITATEA AUDITORULUI

Responsabilitatea auditorului într-o misiune de audit se întinde pe toată perioada auditului, de la acceptarea misiunii și până la formarea unei opinii și emiterea raportului de audit.

Astfel, auditorul trebuie să respecte:

• obiectivele și principiile generale care guvernează un angajament de audit;

• legislația și regelementările cu privire la sistemul de contabilitate, precum şi regulile specifice auditului;

• Codul privind conduita etică şi profesională a auditorilor financiari.

Potrivit Standardului Internațional de Audit 200 “Obiective și principii generale care guvernează un angajament de audit al situațiilor financiare”, obiectivul unui angajament de audit este de a da posibilitatea auditorului să exprime o opinie cu privire la situaţiile financiare, dacă acestea sunt întocmite, sub toate aspectele semnificative, în conformitate cu un cadru aplicabil de raportare financiară.

Obiectivele generale ale auditorului sunt:

• să obţină asigurări rezonabile cu privire la măsura în care situaţiile financiare ca întreg nu conţin denaturări semnificative, fie ele ca urmare a fraudei sau erorii, permiţând astfel auditorului să exprime o opinie cu privire la măsura în care situaţiile financiare sunt prezentate, din toate punctele de vedere semnificative, în conformitate cu cadrul de raportare financiară aplicabil;şi

• să raporteze cu privire la situaţiile financiare şi să comunice aşa cum cer Standardele Internaționale de Audit, în conformitate cu identificările auditorului.

În toate situaţiile, atunci când asigurarea rezonabilă nu poate fi obţinută, iar o opinie modificată în raportul auditorului nu este suficientă în circumstanţele date în scopul raportării către utilizatorii vizaţi ai situaţiilor financiare, ISA-urile cer ca auditorul să anunţe imposibilitatea exprimării unei opinii sau să se retragă (sau să demisioneze) din misiune, acolo unde retragerea este permisă de legea sau reglementările aplicabile.

Potrivit Codului privind conduita etică şi profesională, obiectivele profesiei de auditor financiar sunt reprezentate de desfașurarea activităților de audit la cele mai înalte standarde de profesionalism „cu scopul de“ a îndeplini cerinţele interesului public „prin cel mai înalt nivel de performanţă“.

Pentru a realiza aceste obiective, trebuie îndeplinite patru cerințe:

• credibilitatea informaţiilor pentru a lua decizii;

• profesionalismul;

• calitatea serviciilor;

• încrederea utilizatorilor în serviciile furnizate de auditorii financiari profesioniști.