Rolul Impozitelor în Asigurarea Resurselor Financiare Publice

CAPITOLUL I

ROLUL IMPOZITELOR ÎN ASIGURAREA RESURSELOR FINANCIARE PUBLICE

1.1 CONŢINUTUL ŞI ALOCAREA RESURSELOR FINANCIARE PUBLICE

Economia modernă e caracterizată de fenomenul creşterii mai rapide a necesităţilor de resurse decât a posibilităţilor de procurare a acestora.

Resursele au caracter limitat, in timp ce cererea de resurse prezintă o accentuată

tendinţă de creştere.Resursele in general sunt elemente ale bogăţei unei naţiuni.

Alături de resursele materiale, umane, valutare, informaţionale, un rol deosebit îl au resursele financiare care reprezintă totalitatea mijioacelor băneşti necesare realizării obiectivelor economice si sociale într-un anumit interval de timp.

Resursele financiare la nivel naţional cuprind ansamblul resurselor financiare ale

autorităţilor si instituţiilor publice, ale întreprinderilor publice si private, ale organismelor fără scop lucrativ si ale populaţiei.

Având in vedere distincţia dintre finanţele publice si cele private se pune

problema raportului dintre resursele financiare ale societăţii si resursele financiare

publice.

Acesta e un raport ca de la întreg la parte pentru ca resursele financiare ale societăţii au o sfera mai largă de cuprindere in care intră şi resursele financiare publice.

Cuantumul resurselor financiare ale societatii este influenţat de mărimea produsului

intern brut,proporţia in care acesta se împarte pentru formarea brută de capital si pentru consum, de nivelul preturilor, de volumul şi structura producţiei,de posibilitatea de procurare a unor resurse financiare externe, etc.

Resursele financiare publice cuprind:

1)resursele administratiei de stat centrale, care sunt constituite din impozite si taxe de la agenţii economici cu capital privat si de la populaţie, din veniturile nefiscale

provenite de la regiile autonome si societăţile comerciale cu capital de stat, din

împrumuturi contractate.etc;

2)resursele administratiei de stat locale si ale altor colectivităţi publice cu

autonomie financiară care sunt constituite din impozite, taxe şi venituri nefiscale cu

caracter local, transferuri sau subventii primite de la administraţia centrală de stat,

împrumuturi si alte taxe;

3)resursele asigurarilor sociale de stat, care provin in general, din cotizaţiile de

la asigurările sociale plătite de agenţii economici, de instituţiile publice si de alte

persoane fizice si juridice, cotizaţiile plătite de asiguraţi si din alte surse;

4)resursele întreprinderilor publice, constituite din veniturile obţinute din

vanzarea de vânzarea de produse, executarea de lucrări sau prestarea de servicii, iar

uneori şi din subvenţii de la bugetul de stat şi din credite contractate pe piaţa capitalului de împrumut;

5)resursele asigurărilor sociale de sănătate;

6)resurse publice cu caracter autonom ;

Resursele publice împreună cu cele private formează resursele financiare ale

societăţii.

Resursele financiare publice se constituie si se gestionează printr-un sistem de bugete şi anume:

- bugetul de stat

- bugetele locale

- bugetele fondurilor speciale

- bugetul trezoreriei statului

- bugetele altor instituţii publice cu caracter autonom cu scopul de a se asigura un echilibru financiar.

Resursele din bugetele mai sus mentionate cumulate la nivel naţional alcătuiesc

resursele financiare publice totale.

In teoria finanţelor publice se consideră ca alocarea efectivă a resurselor între sectorul public si cel privat determină o anumită proporţie între acestea putându-se accepta că alocarea resurselor e optimă daca cerinţele consumatorilor de resurse sunt satisfăcute la nivel maxim prin intermediul sectorului privat si a celui public.

Gradul de bunăstare sociala, de satisfactie sau de utilitate a resurselor financiare se

diminuează dacă nu există echilibru între consumul de resurse pubice şi cei de resurse

private.

Volumul resurselor financiare publice care trebuie mobilizate la dispoziţia organelor

competente este influenţat, in primul rând, de mărimea sau nivelul cheltuielilor publice care trebuie efectuate intr-o anumită perioada de timp.

În al doilea rând, un rol important îl au condiţiile conjuncturale.În condiţiile în care cheltuielile publice înregistrează o evoluţie normală, este posibil să nu apară

necesitatea luării unor decizii de apelare la noi resurse sau de sporire a fiscalităţii.

În general principala categorie de resurse financiare publice este constituită din impozite si taxe, al căror randament creste in perioada de expansiune economică, fara a mai fi necesară apelarea la noi impozite si taxe.