Salariile și Celelalte Drepturi de Personal

1.DELIMITARI CONCEPTUALE PRIVIND SALARIUL

1.1. NATURA SALARIULUI

În teoria si practica economica, salariul ocupa un loc deosebit de important.

În „Declaratia universala a drepturilor omului”, adoptata si proclamata de Adunarea Generala a O.N.U. la 10 decembrie 1948 se arata ca:

“1. Orice persoana are dreptul la munca, la libera alegere a muncii sale, la conditii echitabile si satisfacatoare de munca, precum si la ocrotirea împotriva somajului.

2. Toti oamenii, fara nici o discriminare, au dreptul la salariu egal pentru munca egala.

3. Orice om care munceste are dreptul la o retribuire echitabila si satisfacatoare care sa-i asigure atât lui, cât si familiei sale, o existenta conforma cu demnitatea umana si completata, la nevoie, prin alte mijloace de protectie sociala.”

Ca urmare a participarii sale la eforturile sociale, în articolul 25 se arata ca:

“ Orice om are dreptul la un nivel de trai care sa-i asigure sanatatea si bunastarea lui si a familiei sale, cuprinzând hrana, îmbracamintea, locuinta, îngrijirea medicala precum si serviciile sociale necesare.”

Fiind forma de venit cea mai importanta pentru om, salariul conditioneaza situatia economica a unui numar mare de locuitori. În tarile dezvoltate economic, salariatii reprezinta 65 - 93% din populatia ocupata, iar în cele mai putin dezvoltate din Africa, Asia si America Latina, aceasta pondere este evident mai mica, dar în crestere.

Constatam o varietate de opinii cu privire la caracterul de marfa al fortei de munca si de pret al salariului. Când munca se desfasoara pentru sine este o munca independenta si produce venit, iar când se desfasoara pentru o terta persoana este munca dependenta si produce salariu. Salariul este mai mic decât venitul, întrucât „astfel nu ar exista interes sa faca sa produca o astfel de munca”. Diferenta reprezinta ceea ce Marx denumeste plus-valuta.

Relatiile pe care le prilejuieste salariul sunt, dupa unii autori, plati legate de închirierea fortei de munca de utlizatori. Pe timpul închirierii muncii, salariatul este la dispozitia celui ce o utilizeaza. În aceasta optica, salariul reprezinta chiria si, respectiv, pretul muncii. Acesta se formeaza urmând, în linii generale, aceleasi reguli ca în cazul altor marfuri, având însa anumite particularitati.

Spre deosebire de opiniile multor autori în care nu se face distinctie între notiunile de munca si forta de munca, iar salariul este socotit când pret al uneia dintre ele, când chirie pentru o munca închiriata, Karl Marx vine cu unele precizari de mare importanta si anume:

- munca nu este marfa, ci forta de munca;

- forta de munca este creatoare de valoare;

- salariul este pretul care se plateste muncitorului în schimbul fortei sale de munca;

- diferenta este însusita de capitalist sub forma plus-valutei.

Forta de munca se prezinta pe piata muncii ca marfa, unde se vinde si se cumpara pe un pret care este salariul.

1.2. TERMENI FOLOSITI ÎN TARA NOASTRA SI ÎN ALTE

TARI PENTRU VENITUL OBTINUT DIN MUNCA

Venitul obtinut de persoanele care presteaza o activitate de productie sau servicii poarta diferite denumiri, unele legate de scopul prestarii, altele de

domeniul în care se face prestarea, iar altele, de împrejurari istorice.