Scandaluri Financiare

Introducere

Exista o vorba care spune: Sa nu întrebi niciodată un milionar cum a făcut primul milion de dolari… Oare de unde această vorbă?Să vină de la faptul că banii utilizați pentru realizarea marilor averi nu au fost făcuți întocmai respectând spiritul legii? Probabil că nu vom ști niciodată… Scandalurile financiare reprezintă o descriere a situațiilor despre hoţii prinşi, că vorba aia, ”hoţul neprins este negustor cinstit”. Numărul hoţilor neprinşi este în realitate ”fără număr”, tendinţa către corupţie fiind inerentă unui sistem putred, orientat către trezirea şi amplificarea individualismului acerb, a egoului, iar în Romania cel puţin, există senzaţia de fond conform căreia sistemul te împinge să fii necinstit ca să rezişti, să supravieţuieşti şi, astfel, devii şantajabil şi obedient în faţa autorităţilor . Istoria marilor scandaluri financiare ale lumii nu este una scurtă, ea începând pe la 1700 și întinzându-se până în zilele noastre. Nici Romania nu s-a lăsat mai prejos, unde escrocheriile financiare au lăsat sute de mii de oameni fără economiile de o viață, îmbogățind pe cei care au abuzat de încrederea acordată. Direct sau indirect, fiecare dintre noi am fost afectați de ”seismele” produse în lumea afacerilor , iar asta este un motiv în plus pentru care afacerile care au produs cele mai mari pagube să fie arătate cu degetul și explicate pentru a se reuși observarea semnalelor că anumite companii se îndreaptă în această directive.

Guvernele si diversele autoritati de reglementare insista de ceva vreme asupra guvernantei corporatiste, care a atras atentia presei, a investitorilor, si mai ales, a companiilor doar de cativa ani.

Subiectul a ajuns in centrul atentiei in urma unui lant de evenimente, mai precis o serie de scandaluri puternic mediatizate care au creat un sentiment de neliniste si o lipsa de incredere pe piata de capital internationala. Totul a inceput cu prabusirea gigantului in energie Enron, care practic a devenit un simbol contemporan al fraudei corporatiste, si a continuat cu un numar considerabil de companii care au esuat la fel de dramatic. WorldCom, Tyco, Parmalat, Comroad, Enron ,sunt doar cateva exemple care au conturat sfera globala a esecului corporatist.

Prin urmare, au aparut indoieli cu privire la posibilitatea investitorilor de a lua decizii corecte bazandu-se pe informatiile furnizate de catre companii si de piata de capital. La fel de fireasca era si intrebarea daca aceste scandaluri au fost pur si simplu rezultatul unei lipse de integritate a unor leaderi sau rezultatul unor scapari in legislatia in vigoare. Cert este ca datorita acestor evenimente s-a raspandit o atmosfera de indoiala si de nesiguranta pe piata de capital.

Drept raspuns, guvernele si diferite organisme competente au initiat schimbari, inasprind legile guvernantei corporatiste si mai ales introducand sanctiuni menite sa determine companiile sa adopte politici etice si transparente. Rezultatul? In prezent, marea majoritate a tarilor dezvoltate si in curs de dezvoltare au un Cod de Guvernanta Corporativa emis de diferite organisme de reglementare. Printre cele mai cunoscute sunt Actul Sarbanes-Oxley din SUA, reinoirea codului Marii Britanii la initiativa lui Derek Higgs, Codul Cromme al Germaniei, Legea Securitatii Financiare din Franta. Romania nu are inca un Cod de Guvernanta Corporativa oficial, insa Bursa de Valori Bucuresti lucreaza momentan la un Cod oficial ce va fi publicat in curand.

Legea Sarbanes-Oxley

Legea Sarbanes-Oxley, adoptată în 2002, este o reacţie la marile scandaluri financiare care au zguduit companii de renume din SUA şi au dus la pierderea încrederii publicului în practicile expertizelor contabile şi în cifrele raportate de companii. Prin urmare, Legea Sarbanes-Oxley stabileşte standarde mai riguroase privind contabilitatea, auditul şi responsabilităţile consiliilor de administraţie.

Noilor cerinţe de guvernare corporatistă, impuse în business-ul american de marile falimente din ultima perioadă, au avut efecte asupra celor mai mari companii şi auditori din lume. De exemplu, General Electric a anunţat recent cheltuieli de 30 de milioane de dolari pentru regulile de control intern impuse prin documentul Sarbanes-Oxley, legea dominantă a guvernării corporatiste, potrivit Financial Times. Potrivit AMR Research, în 2005 cheltuielile pentru respectarea normelor Sarbanes-Oxley au atins în 2005 cifra de 6,1 miliarde de dolari, cu 28 de procente alocate chetuielilor tehnologice şi alte 29 de procente alocate consultanţei externe.

Legea impune companiilor străine listate pe pieţele financiare americane să-şi întărească modalităţile de audit intern.

Legea Sarbanes-Oxley şi „Health Information Portability and Accountability Act” lansează noi probleme în domeniul managementului datelor, deoarece companiile se expun riscului de a primi amenzi sau de a fi acţionate în justiţie pentru nerespectarea legilor.

Legea Sarbanes-Oxley introduce cerinţa de a face dovada unde s-au transmis datele şi cine le-a accesat, apoi de a readuce datele la starea de dinaintea ultimei accesări. Pe măsură ce datele devin din ce în ce mai legate unele de altele, soluţiile specifice pentru anumite aplicaţii în ideea respectării cadrului legislativ nu vor reuşi să rezolve problema deoarece există mai multe situaţii în care informaţiile se pot afla în aplicaţii specifice la fel de bine ca şi într-un email.

Documentul include cerinţe privind obligativitatea existenţei şi evaluării periodice a planului de asigurare a continuităţii operaţionale şi implicarea managementului în aceste activităţi. Legea în sine este un document amorf, îţi spune „să ai control”, dar nu şi ce controale, sau cum să le foloseşti. De aceea, prevederile ei trebuie aliniate cu prevederile standardelor de securitatea informaţiilor.

Ce este guvernanta corporativa?

O definitie simpla a guvernantei corporative ar fi totalitatea sistemelor si proceselor implementate pentru a conduce si a controla o companie cu scopul de a-i creste performanta si valoarea. Practic, se refera la eficienta sistemelor de management, insistant pe rolul Bordului de conducere, pe responsabilitatea si remunerarea membrilor, credibilitatea situatiilor finaciare, si pe eficienta sistemelor de management al riscului.

In principiu se refera la suportul de decizie si de control dintr-o companie, obtinut prin reguli si proceduri formale si informale, interne sau impuse extern de catre organismele competente, implementate atat la nivel strategic cat si operational.

Si totusi, in ciuda literaturii bogate si a presiunii din partea presei, inca mai sunt confuzii cu privire la guvernanta corporativa si la rolul acesteia. Astfel, multe companii continua sa aiba o privire restransa, oarecum indreptata spre latura etica si spre gradul de transparenta impuse companiilor listate la bursa, fara sa faca legatura cu maximizarea valorii companiei. Ce-i drept, guvernanta corporativa insista pe principiile etice si pe responsabilitatea sociala (CSR), dar toate regulile si procedurile pe care le promoveaza au un scop final : cresterea valorii companiei. Practic pune in balanta conformitatea privind reglementarile cu performanta companiei.

Guvernananta corporativa intr-adevar face diferenta

Studii recente fac legatura intre performanta companiilor si eficienta modelului de guvernanta corporativa. Investitorii acorda mai nou o mare importanta sistemelor de guvernanta corporativa implementate intr-o companie si sunt dispusi sa plateasca in plus pentru rezultate bune in acest domeniu.

Companiile sunt perfect constiente de aceasta realitate si ii acorda considerabil mai multa importanta fata de anii trecuti.Exemplele bune si rele de pe piata internationala vorbesc de la sine. Astfel, pe de o parte, sunt companii care au depus mult efort si timp pentru a atinge standarde inalte de guvernanta corporativa si de CSR. Drept urmare, sunt percepute ca si exponenti ai guvernantei bazate pe valoare adaugata, fiind capabile sa maximizeze valoarea companiei prin sisteme si procese care permit manager-ilor, indifferent de nivelul ierarhic, sa evalueze si sa monitorizeze perfomanta acesteia.

De cealalta parte a baricadei sunt companiile care nu au reusit sa construiasca puzzle-ul guvernantei corporative si sa aiba o abordare transparenta fata de diferitele parti interesate (en. Stakeholdres). Prin urmare, carentele sistemelor organizatiilor in cauza ies la suprafata si se dovedesc a fi mai mult decat nepotrivite, uneori cu rezultate dezastruoase.

In final, testul eficientei modelului de guvernanta al unei companii este masura in care reuseste sa-si atinga obiectivul principal, si anume, acela de a maximiza valoarea companiei din perspectiva actionarilor. Totul tine de modalitatea in care reuseste sa organizeze un sistem ideal inchis : satisfacerea cerintelor clientilor, angajatilor, furnizorilor, distribuitorilor, etc., rasplata fiind, in cazul unor rezultate bune, valoare sporita si durabila.