Scandalurile financiare și etica profesiei contabile

INTRODUCERE

Prezentul aparține unei mode a contabilității creative, imaginative sau de intenție, mai degrabă pentru a-i sublinia aspectele neliniștitoare, chiar scandalose, decât pentru a încerca să înțelegem sensul profund al acestor calificative, în spiritul faimosului cadru conceptual, mai ușor de evocat decât de definit.

Contabilitatea creativă este procesul prin care profesioniștii contabili își folosesc cunoștințele în scopul manipulării cifrelor contabile, profitând de posibilitatea interpretării actelor normative și de existența numeroaselor opțiuni în rezolvarea diferitelor probleme contabile.

Conceptul de contabilitate creativă nu are întotdeauna o contație negativă. Creativitatea profesioniștilor contabili a dus la evoluție și dezvoltare. În domeniul contabilității, creativitatea explimă libertatea profesionistului de a utiliza acele mijloace care-i permit descrierea realității economice din intreprinderi, pe când convenționalitatea impune respectarea regulilor prevăzute în dreptul contabil.

Totuși, cele mai multe lucrări de specialitate apreciază caracterul negativ al contabilității creative. Contabilitatea permite entităților să păstreze un set de înregistrări pentru a le arăta investitorilor sau altor utilizatori cât de bine sau cât de rău o duce o firmă. Cu toate acestea, atunci când situația companiei se înrăutățește managerii sunt tentați să folosească situațiile contabile pentru a evidenția performanța firmei într-un mod injust. Mai mult, managerii se folosesc de flexibilitatea contabilității pentru a deservi o serie de interese manageriale precum creșterea profitului sau a activelor.

În ciuda creșterii importanței potențiale a documentelor de sinteză și a complexificării activității dezvoltate de organismele de normalizare, informația contabilă nu reușește să-și îndeplinească decât parțial funcțiile ce îi sunt atribuite. Proba cea mai peremptorie a acestei constatări o constituie numeroasele scandaluri financiare.

Ele, scandalurile financiare, au la bază fie descoperirea unor falsuri, fie descoperirea unor tehnici de disimulare a situației reale, fenomene cunoscute astăzi sub denumirea de contabilitate creativă. Iată deci că profesioniștii contabili, mult timp caricaturizați pentru lipsa lor de imaginație și pentru comportamentul lor rigid, au creat surpriza de a dezvolta practici de contabilitate creativă sau imaginativă.

I. Contabilitatea creativă și tehnici de manipulare

Noțiunea de contabilitate creativă a fost invocată pentru prima dată în literatură, în anul 1973, de către cercetătorul britanic J. Argenti. Acesta a stabilit o legătură directă între practicile de contabilitate creativă, incompetența mana gerilor și declinul afacerilor, precizând că utilizarea contabilității creative reprezintă un indiciu prevestitor de criză.

Ulterior, judecând după abundența literaturii care aduce în discuție acest subiect, contabilitatea creativă a intrat în sfera preocupărilor a numeroși cercetători. Cu toate acestea, în mediile profesionale și academice, nu există un punct de vedere comun în ceea ce privește definirea conceptului de contabilitate creativă, diverșii autori având în vedere un segment mai mare sau mai mic dintr-o axă care se întinde de la o veritabilă încercare de a prezenta o imagine fidelă până la practicile de “finanțare în afara bilanțului” și de “împodobire” a bilanțului.

Trotman definește contabilitatea creativă ca fiind o tehnică de comunicare ce vizează ameliorarea informațiilor furnizate investitorilor.

Definiția cea mai substanțială îi aparține însă lui Naser, conform acestuia, contabilitatea creativă este:

1) procesul prin care, dată fiind existența unor breșe în reguli, se manipulează cifrele contabile și, profitând de flexibilitate, se aleg acele practici de măsurare și divulgare ce permit transformarea documentelor de sinteză din ceea ce ele ar trebui să fie în ceea ce managerii doresc;

2) procesul prin care tranzacțiile sunt structurate de asemenea manieră încât să permită “producerea” rezultatului contabil dorit.

Literatura de specialitate prezintă numeroși factori susceptibili să-i stimuleze pe manageri în utilizarea tehnicilor de manipulare în contabilitatea creativă:

a) Costurile rezultate din conflictul de interese

Conform teoriilor pozitive, orice contract prezintă costuri asociate. Aceste costuri explică diferențele între procedurile contabile utilizate de către firme și momentul adoptării anumitor proceduri contabile specifice.

De asemenea, procedurile contabile pot afecta gradul de lichiditate al firmei printr-un proces politic. Procesul politic reprezintă o competiție între indivizi în ceea ce privește transferul de bogăție.

Elementele prezentate arată că procesul politic se află în opoziție directă cu contractele de compensație, din punct de vedere al sensului influenței asupra mărimii rezultatului. Ceea ce prezintă însă interes este faptul că atât “politicul”, cât și “contractualul” au ca efect reducerea variației rezultatelor prezentate.