Sistem Informatic de Gestiune

INTRODUCERE

Evoluţia de ansamblu a economiei mondiale, scoate in evidenţă că, peste tot în lume, informatizarea activităţilor, în general şi organizarea bazelor de date, în special, a devenit, în mod progresiv, un sector foarte dinamic, aparatul economico-comercial cunoscând profunde mutaţii pe toate planurile: metode de vânzare, forme de distribuţie, activităţi de aprovizionare-repartiţie. De asemenea, se constată că respectiva activitate – aprovizionarea – ca verigă a lanţului spre consumatori sau utilizatori, este foarte sensibilă şi vulnerabilă la evoluţia mediului ambiant, dovedind însă o mare capacitate de a se adapta la noile condiţii ale pieţei.

În cadrul circuitului comercial al produselor, un rol important revine aprovizionării cu mărfuri destinate vânzării. Cunoaşterea multiplelor aspecte pe care le ridică ansamblul proceselor ce dau profilul acestei activităţi, oferă atât orientarea, cât şi instrumentele de acţiune de care au nevoie societăţile comerciale în domeniul circulaţiei mărfurilor.

În condiţiile societăţii informatizate, o unitate economică nu poate supravieţui fără să dispună de informaţii în timp real, provenite atât din interiorul, cât şi din exteriorul său.

Sarcina de colectare, prelucrare, stocare şi furnizare a informaţiilor şi cunoştinţelor revine sistemului informaţional a unei societăţi. Drept urmare din punct de vedere informaţional o societate comercială modernă trebuie să fie cuplată la cele mai moderne tehnologii informaţionale şi de comunicare al momentului la care ne raportăm.

Am ales această temă din dorinţa de a eficientiza activităţile de aprovizionare cu mărfuri şi depozitarea acestora (repartizarea pe gestiuni – raioane).

O evidenţă clară în orice moment a valorii mărfurilor aprovizionate, suma totală achitată, restul de plată pentru fiecare furnizor şi valoarea mărfurilor aprovizionate pe gestiuni sunt obiectivele acestei aplicaţii.

CAPITOLUL I

I.1. SISTEM INFORMATIC DE GESTIUNE A APROVIZIONÃRILOR CU MATERIALE – Realizarea aplicaţiilor

O aplicaţie este un sistem de programe proiectat pentru a efectua un ansamblu determinat de operaţii asupra bazelor de date. Ea se compune din:

- programele propriu-zise (program principal, coordonator, programe pentru meniuri, ecrane, interogări, indexări, actualizări, rapoarte);

- bazele de date.

Executarea aplicaţiei se realizează la două nivele:

Interpretativ – când un program numit “interpreter” ia fiecare enunţ al aplicaţiei, îl traduce în cod intern şi face analiza erorilor, îl execută, apoi trece la următorul enunţ.

Compilativ – când întreaga aplicaţie este tradusă de programul compilator într-un cod intermediar, memorat pe disc, numit cod obiect, care este supus unei prelucrări suplimentare de către editorul de legături pentru a obţine forma finală, executabilă a aplicaţiei. Execuţia se face sub controlul sistemului de operare.

Realizarea unei baze de date presupune:

 analiza sistemului pentru care se construieşte baza de date;

 proiectarea structurii bazei;

 încărcarea datelor în baza de date;

 exploatarea şi întreţinerea bazei de date.

Realizarea efectivă a unei aplicaţii presupune:

 stabilirea temei;

 analiza temei;

 proiectarea aplicaţiei;

 codificarea aplicaţiei;

 testarea modulelor;

 implementarea aplicaţiei;

 întreţinerea aplicaţiei.

Stabilirea temei

Tema este stabilită de beneficiarul aplicaţiei, în raport de activităţile ce urmează a fi modelate.

b) Analiza temei

Analiza presupune identificarea tipurilor de informaţii, a legăturilor dintre ele, a operaţiilor necesare pentru gestionarea lor.

Rezultatul analizei se presupune:

 descrierea datelor de intrare;

 descrierea datelor păstrate în baza de date;

 lista prelucrărilor efectuate asupra datelor;

 descrierea informaţiilor din rapoarte.

c) Proiectarea aplicaţiei

În această etapă, se realizează proiectarea structurii datelor şi a structurii programelor. Proiectarea structurii programelor presupune detalierea modulelor necesare realizării aplicaţiei: module pentru crearea fişierelor, pentru introducerea datelor, pentru prelucrarea şi extragerea rezultatelor, pentru tratarea erorilor etc.

d) Codificarea aplicaţiei

Dacă la c) nivelul de detaliere este de tip pseudocod, în această etapă se scrie aplicaţia într-un limbaj specializat, cu respectarea regulilor impuse de acesta.

e) Testarea modulelor

În această etapă se verifică modulele, se detectează şi corectează eventualele erori, se face analiza cazurilor extreme, se proiectează testele.