Sistem informatic pentru evidența furnizori

INTRODUCERE

Activitatea unitatilor patrimoniale s-a desfasurat în cadrul relatiilor de echilibru între activ si pasiv, cheltuieli si venituri. În aceste conditii, problema care s-a ridicat în fata gestionarului de resurse a fost aceea a gasirii unor modele care sa-i permita sa cunoasca si sa dirijeze structurile proprii patrimoniului. A aparut astfel bilantul ca model de amortizare si eficientizare a relatiilor dintre activ si pasiv, cheltuieli si venituri.

Aceasta balanta cu doua talere reflecta activele si pasivele patrimoniale existente la un moment dat, deci patrimoniul economic si juridic.

Patrimoniul economic, format din bunuri economice ca obiecte de drepturi si obligatii formeaza activul bilantului.

Patrimoniul juridic, format din drepturile si obligatiile cu valoare economica, formeaza pasivul bilantului.

Bilantul contabil a fost conceput si structurat ca un set de modele (situatii de sinteza), rangul de model de baza fiind atribuit bilantului în calitatea sa de cont al situatiei patrimoniului luat în totalitatea sa.

In sistemul contabilitatii, bilantul îndeplineste o functie tehnico-contabila, asigurând deschiderea si închiderea conturilor, precum si prezentarea, la sfârsit de perioada, a mijloacelor economice existente cu resursele lor de formare, inclusiv rezultatele activitatii desfasurate.

Odata cu trecerea la analiza bilantului si a contului de profit si pierdere, sfera informatiilor oferite s-a extins. Aceste documente dobândesc atributii economice-financiare cu caracter informational documentar, de control gestionar, de analiza si previziune.

Asigurând un flux informational pertinent, sistematizat si periodic asupra evolutiei mijloacelor economice, a modului de constituire a resurselor financiare si a utilizarii acestora, precum si a profitului sau pierderii obtinute, bilantul furnizeaza conducerii unitatilor patrimoniale elementele de baza pentru selectarea directiilor de dezvoltare, a modelelor de optimizare a procesului de productie si desfacere a politicii investitionale etc.

Astfel, informatiile oferite de acest calcul periodic de sinteza al contabilitatii fundamenteaza procesul decizional, iar prin urmarirea modificarilor ce intervin în structura elementelor patrimoniale, se efectueaza controlul acestui proces prin compararea rezultatelor obtinute cu parametrii luati în considerare la deciziilor.

Cadrul informativ al bilantului vizeaza si raporturi de cauzalitate dintre mijloacele economice asigurate si obligatiile create, dintre utilizarea unor resurse si reproductia acestora, dintre cresterea si reducerea valorilor patrimoniale si a rezultatelor financiare înregistrate.

Deoarece prezinta starea si miscarea elementelor patrimoniale, bilantul se instituie ca cel mai sistematic model de control gestionar, atât în ceea ce priveste situatia patrimoniala la un moment dat cât si sub raportul schimbarilor intervenite în volumul si structura elementelor componente, în decursul unei perioade de timp.

Bilantul contabil se compune din urmatoarele documente: bilant, contul de profit si pierdere, respectiv contul de executie în cazul institutiilor publice, anexe si este însotit de raportul de gestiune.

Analiza financiara a bilantului serveste reflectarii echilibrului financiar pe termen scurt si lung sub doua aspecte, si anume: modul cum s-a realizat si consecintele în planul solvabilitatii, lichiditatii si a riscului de neplata (faliment) al întreprinderii.

Echilibrul financiar poate fi realizat în doua moduri:

- fie prin surprinderea lui la un moment dat, la sfârsitul exercitiului financiar, prin intermediul analizei statice a bilantului contabil;

- fie prin urmarirea evolutiei elementelor care îl determina pe parcursul mai multor exercitii financiare, prin intermediul analizei dinamice.

Bilantul agentilor economici care desfasoara activitati de productie, circulatie a marfurilor si prestari de servicii cuprinde elementele de activ si pasiv structurate dupa destinatie si respectiv provenienta lor .

Bilantul constituie astfel un calcul de sinteza ce prezinta la un moment dat situatia patrimoniului întreprinderii, caracterizând totodata marimea resurselor si a utilizarilor la care a recurs agentul economic.

Bilantul contabil permite doar o apreciere cantitativa a activelor si pasivelor agentului economic. Analiza financiara atinge un grad mai mare de detaliu, recurgând la o regrupare a componentelor bilantului contabil, care sunt în prealabil retratate conform obiectivelor urmarite.