Sisteme Contabile Comparate

Aspecte generale privind grupurile de societati si conturile consolidate

" Aspecte generale privind grupurile de societati si conturile consolidate

Grupul de societati reprezinta ansamblul constituit din doua sau mai multe societati, fiecare cu propria personalitate juridica, dar care sunt supuse unei directii economice unitare asumata de una sau mai multe dintre ele.

Legaturile de capital dintre mai multe societati reprezinta una din trasaturile ce permite cel mai bine caracterizarea existentei unui grup. Atunci când o societate A detine o participatie, în principiu majoritara, într-o societate B, prima dintre acestea este denumita societate-mama a celei de a doua si societatea B este numita filiala societatii A. Dar, la rândul sau, filiala B poate sa detina o participatie majoritara într-o alta societate C. În aceasta situatie, C este filiala societatii B, dar si subfiliala societatii A. Multitudinea legaturilor de capital dintre societati poate sa stea la originea grupurilor formate dintr-un numar mare de societati.

Societatea-mama, entitate juridica distincta în cadrul unui grup, prezinta propriile conturi individuale. Incapacitatea conturilor individuale ale societatii-mama de a furniza informatii care sa permita o apreciere corecta a situatiei economice si financiare, de ansamblu, asupra grupului, impune întocmirea si prezentarea conturilor consolidate.

Conturile consolidate, al caror obiectiv consta în furnizarea de informatii utile în luarea deciziilor economice, sunt considerate indispensabile atât pentru informarea interna, cât si pentru informarea externa.

Initial, grupurile au întocmit conturile consolidate pentru nevoile proprii de gestiune sau la cererea societatilor mama ce se aflau în strainatate. Ulterior, obligatia de a publica conturile consolidate a dus la dezvoltarea informatiei financiare consolidate.

Conturile consolidate permit prezentarea unor informatii utile pentru utilizatorii externi de informatie financiar - contabila: creditorii, asociatii, analistii financiari si alti utilizatori de informatii financiar contabile.

Pentru creditorii grupului (cei ce finanteaza grupul) conturile consolidate ofera informatiile necesare atât pentru determinarea nevoilor reale de finantare si a posibilitatilor de rambursare ale grupului, cât si pentru aprecierea riscurilor aferente finantarii acestora. Daca societatea care împrumuta este societatea-mama, conturile consolidate indica potenta financiara a grupului. Dimpotriva, daca societatea care împrumuta este o alta societate decât societatea-mama, conturile consolidate permit aprecierea sprijinului financiar pe care-l poate primi aceasta din partea grupului, în caz de faliment.

Asociatii gasesc în conturile consolidate informatii cu privire la rezultatul net al ansamblului economic reprezentat de grup, capacitatea de autofinantare a grupului, elemente care permit o apreciere cât mai corecta a valorii societatii - mama.

De asemenea, pe baza conturilor consolidate, analistii financiari pot aprecia mult mai corect ratele de rentabilitate, capacitatile de investitii si posibilitatile de afaceri ale entitatilor care formeaza grupul.

În fine, alti utilizatori, printre care se remarca, în special, personalul, clientii si furnizorii, pot sa gaseasca în conturile consolidate elemente importante care sa releve marimea, importanta, puterea si potentialul grupului.

" Reglementari contabile cu privire la conturile consolidate

Desi primele grupuri au aparut înca din prima jumatate a secolului al XIX-lea , reglementarile cu privire la conturile consolidate au aparut mult mai târziu.

Primele reglementari contabile referitoare la conturile consolidate au aparut în Statele Unite ale Americii. De fapt, în aceasta tara, criza economica din perioada 1929-1933, a scos în evidenta necesitatea unei proceduri mai formalizate de normalizare contabila. Astfel, Comisia Valorilor Mobiliare (SEC - Securities and Exchange Commission), organism investit cu puterea de a exercita controlul asupra comertului cu valori mobiliare, a cerut societatilor de grup cotate la bursa, începând cu anul 1934, sa adauge la conturile individuale si situatiile financiare consolidate.

În Marea Britanie, în anul 1939, bursa de la Londra a emis primele dispozitii cu privire la conturile consolidate, dispozitii prin intermediul carora societatile cotate erau obligate sa întocmeasca conturi consolidate.

În Franta, reglementarile contabile referitoare la conturile consolidate apar mult mai târziu, respectiv în anul 1968. În acest an, Comisia operatiunilor bursiere (COB - Commission de operation en bourse) cere societatile ce fac apel public la economii sa publice situatii financiare consolidate. De asemenea, în lipsa unui cadru conceptual clar, COB a considerat ca este necesar ca situatiile financiare consolidate sa fie însotite de informatii complementare cu privire la metodele de consolidare si de evaluare utilizate pentru întocmirea acestor documente. Cu toate acestea, societatile franceze vor dispune de un referential contabil coerent cu privire la conturile consolidate o data cu asimilarea Directivei a VII-a europene în cadrul legislativ francez .

La nivel european, încercarile de armonizarea a reglementarilor contabile nationale ale tarilor membre ale Uniunii Europene cu privire la conturile consolidate s-au concretizat în publicarea Directivei a VII-a europene, în 1983.

Aceasta directiva ce vizeaza întocmirea si publicarea conturilor consolidate cuprinde referiri cu privire la: societatile ce au obligatia de a întocmi conturi consolidate, societatile care intra în perimetrul de consolidare, eliminarile din perimetrul de consolidare, metodele de consolidare, controlul conturilor consolidate etc.

Actualmente, marile grupuri de societati cotate la principalele bursele de valori folosesc fie referentialul contabil american (USGAAP- principiile contabile general admise din SUA), fie referentialul international (standardele internationale de raportare financiara elaborate de IASB - Consiliul Standardelor Contabile Internationale).

În referentialul elaborat de IASB, exista anumite standarde contabile si de raportare care vizeaza direct conturile consolidate:

Norma contabila Aspecte ale consolidarii vizate

IAS 21 Efectele variatiei cursurilor de schimb valutar Conversia conturilor societatilor aflate în strainatate

IAS 27 Situatiile financiare consolidate si separate Perimetrul de consolidare, consolidare prin metoda integrarii globale

IAS 28 Investitiile în entitati (întreprinderi) asociatete Consolidare prin metoda punerii în echivalenta

IAS 29 Prezentarea conturilor în economiile hiperinflationiste Conversia conturilor filialelor situate în tarile cu o puternica inflatie

IAS 31 Interesele in asocierile în participatie (societatile de tipul joint-ventures) Consolidarea prin metoda integrarii proportionale

IFRS 3 Gruparile de întreprinderi Determinarea si tratamentul contabil al fondului comercial pozitiv sau negativ

În România, primele norme cu privire la conturile consolidate au fost publicate în anul 2000 . Aceste norme au avut o aplicare destul de limitata deoarece, în urma unui ordin al ministrului finantelor, au fost alese numai 5 societati care, pentru anul 2001, trebuiau sa întocmeasca conturi consolidate . In prezent, ordinul OMFP 1752/2005 cuprinde reglementarile contabile conforme cu directiva a VII-a a CEE, reglementari ce vizeaza intocmirea conturilor consolidate.