Sisteme contabile comparate între Germania și Japonia

1.Introducere

La nivel international, normalizarea contabila comporta elaborarea de reguli sau de norme aplicabile, in totalitate sau partial, la un ansamblu de tari, la un ansamblu de intreprinderi sau de cate un ansamblu de specialisti ai profesiei contabile. Normalizarea contabila internationala presupune existenta de autoritati capabile sa elaboreze reguli sau norme, sa le faca obligatorii si sa sanctioneze nerespectarea lor. Astfel s-a ajus la adoptarea armonizarii contabile, proces prin care regulile sau normele nationale, diferite de la o tara la alta, uneori divergente, sunt perfectionate pentru a fi facute comparabile.

Ca urmare a acestui fapt, astazi, cuvantul de ordine pentru majorarea specialistilor contabili din toate tarile lumi este "internationalizarea". Intr-o asemenea masura incat se poate vorbi, in pofida caracterului excesiv al formulei, despre o contabilitate internationala.

1.1 Diferente nationale:

Sistemele contabile sunt determinate de mediul economic, financiar, politic, juridic, social si cultural in care ele opereaza. In dorinta de a defini caile armonizarii contabile internationale, este important sa se constate si sa se analizeze asemanarile si deosebirile intre diferitele sisiteme contabile.

In acelasi sens, trebuie sa precizam ca fenomenele de crestere si de globalizare a activitatilor si intreprinderilor mari au generat o multiplicare a cazurilor de achizitii de societati straine, precum si a necesitatilor financiare, care au stat la baza dezvoltarii actuale a pietelor internationale de capitaluri. Aspecte ce au relevat ca, in calitatea sa de instrument esential de comunicare, contabilitatea difera, prin continutul sau si prin modalitatile sale de aplicare, de la o tara la alta.

Analizata ca un instrument al comunicarii informatiilor, contabilitatea este un limbaj economic. In aceasta calitate, contabilitatea transforma informatiile sau ideile in semne a caror semnificatie este iteligibila pentru membri unui grup cultural.

Problema care se pune este de a sti cum procedeaza intreprinderile care doresc sa opereze dincolo de frontierele nationale, implicit culturale, pentru a transmite sau a primi informatii economice adecvate luarii deciziilor. Astfel spus, cum analizeaza un investitor francez conturile unei societati americane pentru a sti daca investeste sau nu in activitatile acesteia? Sau cum isi prezinta conturile o intreprindere romaneasca pentru comunitatea financiara britanica? Si cum sunt interpretate aceste conturi de catre investitorii britanici? Analiza pe care ei o fac pleaca de la o viziune anglo-saxona asupra contabilitati sau incearca sa tina cont de faptul ca aceste situatii financiare au fost intocmite de catre o societate romaneasca?

Dincolo de comunicarea informatiilor in afara frontierelor nationale, realizata de unele intreprinderi mari, intreprinderile multinationale isi manifesta preferinta pentru un sistem contabil uniform pentru toate structurile sale, calitate ce faciliteaza controlul intern si simplifica auditul extern. Cu toate acestea, ele sunt "constiente" ca este necesara si o prezentare a conturilor la nivel national, in special pentru motive de ordin fiscal. Diferentele contabile intre diferitele tari constituie un obstacol in interpretarea informatiilor financiare, in auditarea conturilor grupurilor multinationale.

In alta ordine de idei, raspunsul societatii poate sa fie si el diferit. In tari ca Franta sau Germania, legislatia este foarte detaliata , in timp ce Regatul Unit legea nu enunta decat cateva prescriptii, practicienii fiind cei chemati sa rezolve problemele de aplicare.

Diferita poate sa fie si atitudinea fata de lege: in unele tari, legea este urmata cu sfintenie, in alte tari respectarea regulilor este mult mai subtila. Axel Haller si Peter Waltin evoca aceste difernte de atitudine printr-o formula devenita celebra:

" In Germania, tot ceea ce nu este explicit autorizat prin lege este interzis.

In Anglia, tot ceea ce nu este explicit interzis este permis.

In Rusia, totul este interzis, inclusiv tot ceea ce autorizat prin lege.

In Italia, totul este permis, inclusiv ceea ce este interzis".

1.2 Asemanari la nivel mondial

In mod natural, intre culturile contabile exista numeroase relatii astfel incat, dincolo de deosebiri, pot fi relevate si numeroase asemanari. O analiza istorica permite sa punem in evidenta mai multe modele ce grupeaza tari care poseda, sau au posedat, la un moment sau altul al istoriei lor, aceleasi caracteristici politice, economice, sociale si culturale.

Intr-o prima tabara, se plaseaza tarile in care finantarea intreprinderilor este asigurata mai mult pe calea imprumuturilor decat a capitalurilor proprii, in care regulile contabile sunt dominate de consideratii de ordin fiscal si in care sistemele juridie sunt reunite, de multa vreme, in coduri de reguli detaliate, in care diversele domenii, printre care si contabilitetea.

Marele inconvenient al acestor sisteme este absenta unei transparente reale pentru investitori.

Amploarea necesitatilor de capitaluri sau simpla dorinta de diversificare a impins societatile acestor tari in a cauta cai de crestere a capiatalurilor lor in alte tari.

Principalele tari adepte ale acestei abordari sunt Germania, Japonia si Franta.

In cealalta tabara, una opusa, figureaza tarile in care sunt sursele de finantare prin capitaluri proprii sunt mai importante, in care evaluarile contabile nu sunt dominate de criterii fiscale, pentru ca reducerile de impozit pot sa fie obtinute independent de metoda de prezentare a rezultatelor pentru informarea actionarilor, si in care predomina sistemele de drept cutumiar. In astfel de tari, sectorul privat este chemat sa elaboreze normele contabile adesea intr-un cadru reglementar general.

Principalele tari adepte ale acestei abordari sunt Statele Unite, Regatul Unit, Australia si intr-o masura mai mica, Olanda.