Sisteme contabile comparate - Marea Britanie, Japonia

Patru caracteristici ale economiei britanice din secolul al XIX-lea au influenţat în mod decisiv dezvoltarea contabilităţii: dezvoltarea organizaţiilor de scara mare, în special a căilor ferate, legislaţia aplicabilă companiilor, rata crescută a insolventei, introducerea impozitului pe venit. Aceşti factori au dus la creşterea cererii pentru servicii de audit şi consultanţă în domeniul costurilor, falimentului şi al taxelor, iar contabilitatea a umplut golul astfel creat.” (Parker)

1. Interesul studierii acestui sistem

Sistemul contabil din Marea Britanie face parte din grupul anglo-saxon, din care mai fac parte şi SUA, Canada, Australia, Noua Zeelandă. El prezintă o serie de particularităţi specifice acestei grupări: drept cutumiar, contabilitatea este deconectată de fiscalitate, rolul profesiei contabile este unul important, datorită implicării acesteia în procesul de normalizare, cu obligaţia de respectare a raţionamentului profesional. Prin imaginea fidelă, ca principiu dominant, şi liberalismul, sistemul britanic influenţează normalizarea contabilă europeană şi internaţională.

2. Caracteristicile economice şi politice generale

- Denumirea oficială: Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord

- Unităţi administrative: Anglia (Regat), Scoţia (Regat), Ţara Galilor (Principat), Irlanda de Nord (Provincie)

- Principalele oraşe: Londra (capitala Angliei), Edinburgh (capitala Scoţiei), Cardiff (capitala Ţării Galilor), Belfast (capitala Irlandei de Nord)

- Forma de guvernământ: Monarhie constituţională, puterea executivă fiind exercitată, în numele monarhului, de prim ministru şi alţi membri ai Cabinetului, care conduc departamente (ministere).

- Organul executiv: Guvernul Majestăţii Sale: Cabinetul, inclusiv prim ministrul şi alţi miniştri.

- Organul legislativ: Parlamentul, care este considerat, prin tradiţie, „suprem” (poate legifera în orice domeniu şi nu este dependent de nici o decizie a înaintaşilor).

- Constituţie: Marea Britanie este una dintre puţinele ţări din lume care nu au o constituţie codificată într-un document fundamental, bazându-se, în schimb, pe obiceiuri consacrate prin tradiţie şi pe un număr de legi constituţionale separate.

3. Evoluţia generală a sistemului şi factorii care au influenţat această evoluţie

- Secolul al XVI-lea (sub dinastia Tudorilor): apare o nouă nobilime interesată în dezvoltarea manufacturilor şi a comerţului, care mai apoi, favorizată şi de unificarea vamală realizată mai devreme decât în alte părţi ale Europei, va constitui o precondiţie a „revoluţiei industriale”.

- Revoluţia industrială (1760–1850): Primele reglementări contabile: aveau ca obiect doar societăţile pe acţiuni. Pentru a constitui o astfel de societate, era necesar fie un mandat regal, fie o lege specială.

- 1844 – Joint Stock Companies Act: constituire societăţi pe acţiuni fără aprobarea Parlamentului, publicarea unui bilanţ auditat, complet şi onest (full and fair).

- 1855 – Limited Liability Act: limita responsabilitatea acţionarilor în ceea ce priveşte capitalul subscris.

- 1856 – Joint Stock Companies Act: Regula ultra vires pentru protecţia creditorilor şi pentru crearea unui mediu investiţional stabil; anula obligaţia publicării bilanţului şi auditării sale.

- 1900 – Companies Act: obligativititatea publicării şi auditării bilanţului (true and correct view).

- Perioada interbelică: scandaluri financiare, practica formării de rezerve oculte era acceptată, subevaluarea activelor fixe prin înregistrarea de amortizări excesive, diminuarea sub cost a stocurilor.

- 1942: Crearea Comitee on Accounting Principles (Comitetului principiilor contabile) – influenţă mică, a publicat recomandări.

- 1947 – Companies Act: cea mai importantă reformă, înlocuită în 1948 cu un act normativ ce anula toate dispoziţiile precedente pentru a le grupa într-o lege nouă.

- Au preluat recomandările ICAEW, obligativitatea publicării contului de profit şi pierdere, clarificarea noţiunilor de provion şi rezervă, interzicerea creării de rezerve oculte, persoanele care efectuau auditul trebuia să aparţină unei asociaţii profesionale, prezentarea informaţiilor detaliate în note.

- Obligaţia consolidării filialelor de către societatea mamă

- Nu erau prezentate informaţii despre venituri şi cheltuieli, ci doar profitul net

- Nu erau stipulate principii contabile

- 1973 – 1 ianuarie: aderarea Marii Britanii la UE: consecinţe asupra dreptului societăţilor

- 1973 – 1979 – Şocuri petroliere ce conduc la devalorizarea monedei naţionale, dezechilibrul balanţei comerciale şi de plăţi.

- 1980 – Implementarea Directivei a II-a privind înfiintarea societăţilor pe acţiuni - au fost create doua tipuri de societăţi:

- Societate cu răspundere limitată: Private Limited Company (Ltd) – părţile sociale nu pot fi transferate fără acordul asociaţilor

- Societate pe acţiuni: Public Limited Company (PLC) – părţile sociale sunt liber transferabile

- 1981 – Implementarea Directivei a IV-a : Companies Act 1981: modele de prezentare a situaţiilor financiare, reguli detaliate privind evaluarea şi informaţii care trebuie prezentate în note.

- 1989 – Adoptarea Directivei a VII-a: abrogarea Companies Act 1981, obligaţia prezentării true and fair value (introdusă în 1947) prevalează asupra oricărei alte reglementări – permite derogarea de la o anumită regulă daca acest lucru este necesar pentru a respecta true and fair value.

Societăţile cotate: aplicarea IAS/ IFRS, fair presentation – IAS 1 înlocuieşte true and fair view, însă Financial Reporting Council (2005) consideră că true and fair view şi raţionamentul profesional rămân esenţiale în privinţa raportării financiare.

Normalizarea şi reglementarea contabilă în Marea Britanie

Financial Reporting Council – Consiliul Raportării Financiare (FRC) – 1990 – consiliu responsabil cu reglementarea contabilă, normalizator independent în sfera contabilităţii şi a auditului, format din :

- Accounting Standards Board (ASB) – emite standarde, asigură colaborarea cu IASB, urmărind convergenţa cu standardele emise de acesta, are 11 membri, dintre care 2 permanenţi

- Auditing Practices Board (APB) – 2002 – ghidează şi dezvoltă practicile de audit

- Board for Acturial Standards (BAS)

- Professional Oversight Board (POB) – supraveghează profesia de auditor

- Financial Reporting Review Panel (FRRP) – Grupul de revizuire a Raportării Financiare – controlează aplicarea normelor

- Accountancy and Acturial Discipline Board (AADB)

Primul cadru conceptual britanic a fost definit odată cu crearea ASB – Accounting Standard Board în anul 1990 sub numele de Statement of Principles- Enunt de Principii, acesta fiind structurat în prezent în 8 capitole.

Profesia contabilă: Apare la mijlocul secolului XX, sub forma unor institute regionale de experţi contabili, ce aveau ca scop protejarea şi garantarea aplicării normelor profesionale. Cele 6 organisme profesionale membre IFAC (International Federation of Accountants):

• ICAEW – Institute of Chartered Accountants in England and Wales – Institutul experţilor contabili din Anglia şi Ţara Galilor – înfiinţat în 1880 prin decret regal, 134.000 membri, 160 ţări

• ICAS – Institute of Chartered Accountants of Scotland – Institutul experţilor contabili din Scoţia

• ICAI – Institute of Chartered Accountants in Ireland – Institutul experţilor contabili din Irlanda

• ACCA – Association of Chartered Accountants – Asociatia contabililor autorizaţi, înfiinţată în 1904 (London Association of Accountants), în prezent 493.500 membri

• CIMA – Chartered Institute of Management Accountants – Institutul contabililor de gestiune – 172.000 membri, 165 ţări

• CIPFA – Chartered Institute of Public Finance and Accountancy – Institutul de finanţe publice şi de contabilitate – 14.000 membri

În 1974, cele 6 organisme s-au reunit în CCAB- Consultative Committee of Accounting Bodies, comitet consultativ ce facilitează comunicarea între acestea.