Sisteme contabile comparate - Noua Zeelandă, Polonia, România

Prezentul proiect urmarește prezentarea cât mai comparativ posibilă a următoarelor țări: Noua Zeelandă, Portugalia și România.

Principalele aspecte pe care le-am urmărit pe parcursul analizei comparative sunt:

- O scurtă caracterizare generală a sistemului contabil al fiecărei țări

- Sursele de drept

- Organismele normalizatoare

- Profesia contabilă din țarile mai sus menționate

- Cadrul contabil general

- Reguli de prezentare a situațiilor financiare

- Tendințe în evoluția contabilității.

1.Sistemul contabil din Noua Zeelandă

1.Caracteristici generale

Noua Zeelandă are o economie eficientă , orientată spre piață, un mediu de afaceri stabil și sigur și o infrastructura de calitate. O mare parte a producției și sectoarele de servicii completează extrem de eficient și inovator sectorul agricol.

Ramurile industriale care experimentează o creștere rapidă sunt reprezentate de sectoarele creative și alimentare și cele ale băuturilor, exporturile produselor alimentare și băuturilor sunt în creștere de la 7.76 miliarde dolari neozeelandezi în 1990 la 22 miliarde dolari neozeelandezi în decembrie 2009. Acest sector contribuie cu peste 10 % din PIB și reprezintă mai mult de jumătate din exporturile de mărfuri din Noua Zeelandă, prin valoare.

Noua Zeelandă are ca principali parteneri comerciali: Australia, Statele Unite ale Americii, Japonia, China și Regatul Unit.

2.Surse de drept

Sursele de drept din Noua Zeelandă cuprind legea comună, anumite statute ale Parlamentului Regatului Unit, statutele Parlamentului Noua Zeelandă, precum și regulamente, regelementări și alte forme de legislație subordonată, în temeiul autorității statutare. Dreptul internațional, deși leagă Noua Zeelandă în relațiile sale cu alte țări, nu face parte din legea acestei țări. Un tratat încheiat de această țară nu are efect juridic intern. Dacă trebuie să devină parte a legii pământului, ea trebuie să fie întruchipată într-un statut.

Legea comună, uneori menționată ca jurisprudență sau drept judecător, a fost construită de-a lungul secolelor de către instanțele din Anglia și, mai târziu, în Noua Zeelandă și în alte țări în care a fost introdusă. Ca orice lege vie, legea comună continuă să se dezvolte. Încă se spune că instanțele nu fac o lege nouă, ci doar să declare ce a fost întotdeauna legile. Prin orice test practic, deciziile instanțelor modifică și adaugă legea. Cea mai mare parte a legii delictelor, de exemplu, este crearea ultimilor 100 de ani.

În Noua Zeelandă politica instanțelor a fost menținerea uniformității cu dreptul comun în Anglia. Acest lucru se datorează, în parte, din motive de conveniență și parțial datorită prezumției existente în Noua Zeelandă că există o singură lege comună, legea Angliei și că nu există legi comune separate, deși similare, în diferite țări.

Statutul Regatului Unit în vigoare în Noua Zeelandă cuprinde pe cele adoptate înainte de 1840 care erau aplicabile circumstanțelor coloniei la acea dată și a celor care au fost adoptate între 1840 și 1947 și care s-au extins în Noua Zeelandă în mod expres sau prin implicarea necesară. Multe dintre aceste statute, desigur, au fost abrogate de atunci. În 1947, Noua Zeelandă a adoptat statutul de la Westminster, iar Parlamentul a fost de atunci singura autoritate cu putere inerentă de a legifera pentru țară. Nu există restricții constituționale privind legile pe care le poate adopta Parlamentul. Fosta putere a fost limitată.

În primul rând, a existat o incapacitate oarecum incertă și insuficient definită de a aplica legi aplicabile în afara țării.

În al doilea rând, a existat o incapacitate de a face legi contradictorii cu un Act al Regatului Unit care se extinde și în Noua Zeelandă.

Ambele limite au dispărut în 1947. Cu toate acestea, Parlamentul Regatului Unit are puterea de a introduce legi care se extind la această țară la cererea și cu acordul Parlamentului Noua Zeelandă. Efectuarea unei astfel de solicitări în viitor este foarte improbabilă.

Juriștii au argumentat dacă un act adoptat de Parlamentul britanic, care se pretindea că se va extinde în Noua Zeelandă, în caz contrar Statutului de la Westminster, ar fi în vigoare aici. Întrebarea este însă pur academică. Dacă ar fi fost adoptată o astfel de legislație, aceasta va fi fără îndoială anulată de legislația din Noua Zeelandă.

3.Organisme normalizatoare

Organismele care activează ca puncte normalizatoare pentru Noua Zeelandă sunt:

-NZASB(The New Zealand Accounting Standards Board ) Consiliul de Standarde de Contabilitate din Noua Zeelandă (NZASB) a delegat autoritatea Consiliului de administrație al XRB(External Reporting Board) pentru a elabora și a elibera standardele de contabilitate ale Noii Zeelande.

Standardele de contabilitate care încurajează rapoartele financiare de înaltă calitate, care sunt semnificative și bine acceptate de către utilizatori și recunoscute pe plan internațional, sunt esențiale pentru atingerea obiectivului final al XRB.

NZASB ia în considerare toate standardele contabile din sectoarele de afaceri, guvernamentale și non-profit, modul în care sunt aplicate și emite îndrumări cu privire la acestea, acolo unde este necesar, pentru atingerea obiectivelor strategice.

-FRSB(New Zealand Financial Reporting Standards Board) este organsimul normalizator pentru Noua Zeelandă, al cărui rol este de a descoperi, revizui și menține standardele contabile deja definite.

-ASRB(Accounting Standards Reviw Board) este organismul care revizuiește și aprobă standardele de raportare financiară din Noua Zeelandă. A fost înființat în 1933 pe baza unui raport. Guvernatorul general al Noii Zeelande prin recomandarea Ministerului de comerț alege membrii acestui ASRB, aceștia trebuie să dețină cunoștințe de drept, economie, finanțe, afaceri, etc pentru a putea face parte din acest organism atât de important.

FRSB este un organism sub tutela ASRB, deoarece FRSB transmite către ASRB toate standardele de raportare financiară.

ASRB este parte a IASB(INTERNATIONAL ACCOUNTING STARNDARDS BOARD

-NZICA (New Zealand Institute of Chartered Accounts) este organismul care reglementează profesia contabilă în Noua Zeelandă.

În ianuarie 2004, Australia și Noua Zeelandă s-au angajat într-un proiect comun pe termen lung, bazat pe ideea de Piață economică unică. Adoptarea acestui concept a condus la intensificarea eforturilor depuse de guvernele Australiei și Noii Zeelande în direcția eliminării barierelor reglementare care afectează comerțul și firmele care operează în ambele țări.

Procesul de convergență în Noua Zeelandă vizează apropierea normelor naționale emise de FRSB (New Zealand Financial Reporting Standards Board) de standardele Australiene de contabilitate. Schimbul dintre Noua Zeelandă și Australia nu se limitează doar la reglementările contabile, președintele AASB fiind membru FRSB, iar președintele FRSB, la rândul său este membru al AASB.

Pe de altă parte, organismele normalizatoare din cele două tări și-au împarțit responsabilitatea monitorizării activitătii IASB, Reducând la jumătate eforturile umane și de acest legate proces. Noua Zeelandă a înregistrat în ultimii ani progrese maiimportante decât Australia în domenii nereglementate de standardele internaționale.

În aprilie 2006, AASB și FRSB au ținut o ședință comună, prima dintr-o serie de întâlniri programate a se desfășura anual. În adoptarea standardelor internaționale, atât AASB, cât și FRSB au eliminat tratamentele contabile opționale, au adăugat cerințe privind informarea financiară și au reglementat sectorul non-profit. Totuși, punctele de plecare și sistemele reglementare diferite au condus la anumite diferențe la nivelul standardelor naționale care au asimilat IFRS.