Sisteme Contabile Comparate Privind Leasingul

INTRODUCERE

Originile termenului de "leasing" se regasesc la mijlocul secolului XX cand s-au realizat primele operatiuni de acest fel.

Leasingul ca tehnica de afaceri economice, a aparut pentru prima oara in Statele Unite ale Americii, dintr-o nevoie stringenta de a solutiona problema imprumutului de utilaje necesare pentru satisfacerea unor comenzi profitabile, chiar daca nu exista banii necesari pentru a le achizitiona. Guvernul SUA sprijinea societatile de leasing nou aparute in vederea promovarii la export a produselor.

In Europa, leasingul apare mai tarziu, cu deosebire in tarile occidentale - Franta, Olanda, Belgia, Anglia, etc, unde apar reglementari juridice specifice fiecarei tari, iar temenul de leasing cunoaste diferite nuantari.

Unul dintre principalele motive pentru care leasingul este o alternativa financiara atat de populara in lume este acela ce sintetizeaza cateva idei esentiale:

- nu proprietatea asupra mijloacelor fixe, ci utilizarea lor efectiva aduce profitul preconizat;

- a fi proprietarul unor echipamente vechi sau depasite moral nu foloseste nimanui, neaducand unei companii profitabilitatea asteptata;

- obtinerea in folosinta cu un minim de capital investit, a unor echipamente moderne si performante, mareste eficienta, atrage cresterea volumului afacerii si al activitatii, aducand in final mai mult profit.

1 Leasingul in ROMANIA

In Romania inainte de 1989 se practica leasingul chiar daca nu era cunoscut sub aceasta denumire. Acest tip de operatiuni era folosit de marile intreprinderi producatoare pentru a-si vinde produsele la export. Domeniile cele mai importante in care se folosea leasingul erau : constrctii de masini, masini pentru constructii rutiere, containere, vapoare.

Dupa 1990, operatiunile de leasing au cunoscut o ampla scadere, iar apoi o sensibila crestere. Scaderea numarului tranzactiilor de leasing s-a datorat scaderii productie intreprinderilor imediat dupa 1990 ca urmare a recesiunii existente.

Contabilizarea operatiunilor de leasing se inscrie in cerintele generale ale programului de armonizare contabila din Romania. Scopul armonizarii contabile romanesti la Standardele Internationale de Contabilitate (IAS) consta in limbajul contabil comun, astfel incat situatiile financiare ale societatilor comerciale sa poata fi utilizate in lumea intreaga.

Potrivit IAS 17 , leasingul este un acord prin care locatorul cedeaza locatarului, in schimbul unei plati sau serii de plati, dreptul de a utiliza un bun pentru o perioada convenita de timp.

1.1 Clasificarea contractelor de locatie

Clasificarea operatiunilor de leasing adoptata de acest Standard se bazeaza pe masura in care riscurile si beneficiile aferente titlului de proprietate revin locatorului sau locatarului. Riscurile pot fi asociate cu pierderi legate fie de gradul redus de utilizare a bunului sau de uzura morala, fie de unele variatii ale veniturilor in functie de conjunctura economica. Beneficiile sunt rezultatul unei activitati profitabile pe durata de viata economica a bunului si unele castiguri din cresterea valorii sau din realizarea valorii reziduale.

1.1.1 Contract de locatie-finantare

Este o locatie prin care avantajele si riscurile inerente proprietatii bunului sunt transferate locatarului, de maniera substantiala, indiferent ca are loc sau nu transferul final de proprietate.

Pentru a se incadra in categoria unui contract de leasing financiar, contractul respective trebuie sa prevada ca:

- Contractul prevede ca proprietatea bunului va fi transferata la locatar la terminarea contractului;

- Proprietarul acorda locatarului optiunea de cumparare a bunului la un pret suficient de avantajos (suficient de mic in raport cu valoarea sa justa), pentru a fi practic sigur ca acesta din urma va beneficia de optiunea sa.

- Contractul acopera cea mai mare parte din durata de viata economica a activului, chiar daca nu apare transferul de proprietate.

- Valoarea actualizata a platilor minimale la data intrarii in vigoare a contractului, este egala cu, sau mai mare decat cvasitotalitatea valorii juste a bunului, la aceasta data, din care sunt deduse subventiile si avantajele fiscale ce revin proprietarului;

- Activele inchiriate au o natura specifica, astfel incat numai locatarul poate sa le utilizeze fara sa le aduca modificari importante.

In cazul in care contractul prevede optiunea de cumparare, optiune ce va fi sigur exercitata, platile minimale sunt formate din chiriile exigibile pe durata contractului la care se adauga suma necesara pentru ridicarea optiunii de cumparare.

Bunul inchiriat este contabilizat in acitvul locatarului, avand drept contrapartida in pasiv datoria de a plati redeventele viitoare. Drepturile si obligatiile sunt contabilizate la valoarea cea mai mica dintre valoarea justa a bunului, corectata cu subventiile si creditele de impozit de care trebuie sa beneficieze proprietarul, si valoarea actualizata a platior minimale