Sisteme Contabile din SUA și Marea Britanie

Introducere

Lucrarea de față urmărește să realizeze un studiu comparativ intre sistemul contabil american și cel britanic.

Cele două sisteme fac parte din grupa țărilor anglo-saxone, fiind definite în consecință prin caracteristici comune: un sistem de drept cutumiar, finanțare principală de la investitori, comunicarea financiara este orientata in primul rand catre aportul de capital, iar normalizarea contabila se efectueaza pe baza de minimum de reglementari contabile, acestea avand o anumita flexibilitate, iar rationamentul profesional are un rol important, iar contabilitatea este deconectata de fiscalitate.

I. Contabilitatea de-a lungul istoriei

1.1 Scurt istoric in sistemul contabil american

Contabilitatea americană a devenit sistemul contabil cel mai perfecţionat din întreaga lume. Prezenţa companiilor americane în vârful ierarhiei întreprinderilor multinaţionale, face ca standardele americane să reprezinte un factor principal al influenţei acestui sistem contabil în întreaga lume.

Istoria contabilităţii americane este una de dată recentă. Până la începutul secolului al XX-lea nu se poate vorbi de o contabilitate americană propriu-zisă. Până la acea dată, pe continentul Nord American se folosea o contabilitate dominată de principiile contabilităţii britanice. Mai târziu, odată cu dezvoltarea economiei americane, contabilitatea cunoaşte o perfecţionare continuă, normele americane ajungând să fie considerate cele mai bune.

Evoluţia istorică a sistemului contabil american cuprinde patru perioade relativ distincte:

• De la sfârşitul secolului al XIX-lea până la marea criză a anilor ’30;

• De la sfârşitul marii crize până la începutul anilor ’70;

• De la crearea actualului organism de normalizare contabilă (1972) până la sfârşitul anilor ’80;

• Perioada anilor ’90.

Un episod important în evoluţia contabilităţii americane este marea criză a anilor ’30. In SUA, dupa criza din anii 1929-1933( sec. XX) reglementarea producerii si difuzarii informatiei contabile a devenit o prioritate nationale.

Marea criza a fost nu doar o criza de supraproductie, ci si o criza de informatii contabile deoarece contabilii societatilor cotate intocmeau bilanturile dupa uzante si in sensul asteptarilor actionarilor.

In acest sens in 1934 s-a creat Comisia operatiunile de bursa (Securities Exchanges Commission: SEC) care e agentie guvernamentala, cu misiunea de a asigura buna functionare a pietei de capital prin reglementarea si controlul informatiei contabile publicata de societatile cotate. Drept urmare, forma si continutul situatiei financiare publicate de societatile care emit titluri de credit si fac apel la economisitorii publici cad sub incidenta prescriptiilor emise de SEC in materie de raportare financiare. Insa SEC nu a facut uz de puterea de a legifera in materie contabila adica nu a emis norme contabile ci a delegate aceasta competenta profesiei contabile americane.

In acest scop, Organismul profesiei contabile( American Institute Certified Public Accountants: AICPA) a creat, incepand cu 1939 o structura de normalizare contabila in jurul unui organism denumit astazi: Financial Accounting Standards Board:FASB.

Misiunea FASB este stabilirea si imbunatatirea normelor contabile de informare financiare in scopul de a ghida si educa colectivitatea incluzand producatorii, auditoria si utilizatorii de informatii financiare.

Procedura de elaborare a normelor contabile americane presupune dupa o faza de studio preliminar, sub forma unui document provizoriu, elaborarea unui “exposure-draft” difuzat in comunitatea financiara, dezbateri publice si elaborarea unei versiuni finale supusa aprobarii (membrilor FASB).

Autoritatea normelor emise de FASB a fost official recunoscuta de SEC care se asigura in controalele sale de respectful acestor norme de catre societatile cotate in raportarile financiare difuzate actionarilor si in cele depuse anual la SEC. Influenta normelor emise de FASB este totusi limitata doar la societatile cotate la bursa, deoarece in practica, bancile, actionarii si alti creditori ai societatii necotate cer acestora intocmirea rapoartelor financiare conform principiilor contabilitatii general acceptate in SUA.

Anii ’70 înseamnă perioada de reformă a contabilităţii în Statele Unite. Prestaţia nesatisfăcătoare a APB a determinat AICPA la începutul anilor ’70 să creeze două comitete cu misiunea de a ameliora procesul de normalizare contabilă. Aceste două comitete au purtat numele preşedinţilor acestora: Wheat, respectiv Trueblood Committee. Primul comitet avea ca obiectiv reforma organismului şi mecanismului de normalizare contabilă, iar cel de al doilea şi-a orientat eforturile către obiectivele situaţiilor financiare.

Ca urmare a concluziilor celor două comitete, Consiliul principiilor contabile”( Accounting Principles Board- APB), este dizolvat în 1973 în favoarea unui nou organism independent, atât faţă de AICPA, cât şi faţă de SEC, şi anume Financial Accounting Standard Board – FASB, care devine responsabil cu întocmirea normelor contabile americane . Acesta este finanţat de aşa manieră încât nici unul dintre finanţatori să nu exercite o influenţă notabilă asupra sa. FAS emise de FASB sunt singurele standarde contabile recunoscute de SEC ca „având suport autorizat suficient”.

FASB îşi desfăşoară activitatea sub supravegherea Fundaţiei Contabilităţii Financiare , ai cărei membrii provin din mai multe organizaţii şi anume: Institutul execuţiilor financiare , Institutul contabililor de gestiune , Asociaţia profesorilor universitari de contabilitate din Statele Unite , Federaţia analiştilor financiari , Federaţia de normalizare a contabilităţii publice şi AICPA.