Sistemul Contabil al Belgiei

INTRODUCERE

Economia Belgiei a crescut constant în ultimii 10 ani, inclusiv şi Produsul Intern Brut. Inflaţia a fost ţinută sub control, Belgia reuşind să îndeplinească cerinţa U.E. ca datorie anuală internă să nu depăşească 3% din PIB. Belgia dispune de o industrie performantă, care depinde, în mare măsură, de comerţul internaţional. Astfel ea importa aproape toate materiile prime, care îi sunt necesare. Exporturile de mărfuri şi servicii reprezintă circa 70% din PIB.

Sistemul belgian de raportare financiara si practicile contabile de aici reprezinta un exemplu al modelului continental european. Influentele franceze (ex.: obligatia de a utiliza un anumit standard in practica) sau germane (ex.: un sistem conservator, o lege foarte detaliata si o relatie stransa de raportare financiara si impozitare.) vor fi usor gasite in contabilitatea belgiana.

La începutul anilor 1970, Belgia a fost una dintre cele mai subdezvoltate ţări ale Europei în materie de raportare financiară. Legislatia referitoare la conturile anuale a fost veche, precum şi a evidenţei contabile în sine care era confuza, incoerent şi - pentru cele mai multe companii - destul de primitiva. În mai puţin de 20 de ani, raportarea financiară a fost reformata şi transformată, cand Belgia a pus în aplicare directivele Comunităţii Europene.

CAP. 1 CONSIDERENTE GENERALE

1.1 Date generale privind economia Belgiei

Medul de afaceri si cel concurential

Belgia are un climat de afaceri liberal în care firmele de stat, incluzând serviciile poştale, căile ferate şi transportul public, reprezintă o cotă nesemnificativă din totalul activităţii productive. Guvernul Belgian limitează cât mai mult intervenţia sa în economie.

Câteva corporaţii domină economia Belgiei, ele având un rol hotărâtor în fiecare sector al economiei, incluzând industria, finanţele şi comerţul. Guvernul Belgiei nu impune investitorilor străini limitări sau controale restrictive, rezultând un climat investiţional liberal. Se solicită totuşi anumite aprobări a unor comisii care reglementează modalitatea de realizare a serviciilor în industrie, bănci, asigurări, leasing etc., respectarea anumitor reguli de protecţie a consumatorilor, obţinerea unor autorizaţii de construcţii, demolări etc. din partea administraţiilor locale, asigurarea condiţiilor de protejare a muncitorilor în sensul de a nu lucra în condiţii periculoase, sau de poluare etc.

Companiile străine se bucură în Belgia de tratamentul naţional, fiind asimilate celor indigene. Nu există restricţii de repatriere a capitalului şi profitului şi nici cerinţe în ceea ce priveşte participarea belgiană la constituirea unei firme cu capital străin.

Pentru a preveni distorsionarea competiţiei în afaceri cu celelalte ţări membre ale U.E., Belgia a întărit legislaţia, care interzice acordurile, deciziile sau practicile ce restrâng concurenţa, cum ar fi obligativitatea folosirii unor preţuri fixe, limitarea sau controlul producţiei, a pieţelor sau investiţiilor, împărţirea pieţelor sau surselor de aprovizionare.

Sistemul bancar belgian este format din Banca Centrală (a cărui rol determinant în realizarea politicii monetare belgiene a fost preluat de Banca Europeană Centrală), Comisia Bancară (care supervizează activitatea instituţiilor financiare, incluzând băncile, companiile de investiţii, companiile de asigurări etc.) şi băncile comerciale a căror filiale şi sucursale funcţionează în cadrul centrelor comerciale şi financiare din numeroase ţări. Băncile belgiene utilizează sisteme moderne şi automate de realizare a tranzacţiilor bancare interne şi internaţionale. De altfel, sediul SWIFT se află la Bruxelles. În Belgia îşi desfăşoară activitatea o serie de bănci internaţionale de prim rang.

Economia este puternic orientată spre sectorul serviciilor, dar prezintă diferenţe regionale importante între Flandra, regiunea mai dinamică, şi Valonia, regiune aflată într-o perioadă postindustrială afectată de dezafectarea industriilor tradiţionale. Ca unul dintre membrii fondatori ai Uniunii Europene, Belgia sprijină integrarea economică europeană şi politici de economie deschisă. În 1999, Belgia a adoptat moneda EURO care a înlocuit francul belgian definitiv în 2002. Din 1922 Belgia şi Luxemburgul formează o zonă economică comună, iar din 1944 aceste ţări fac parte din zona economică Benelux.