Sistemul Contabil American

I. CONTABILITATEA AMERICANA

Contabilitatile anglo-saxone isi gasesc originile in revolutia industriala britanica, dar, incontestabil, Statele Unite ale Americii reprezinta astazi motorul dezvoltarii sistemelor contabile.

Volumul textelor contabile americane este mult mai mare decat in Regatul Unit, iar prevederile in aceste texte sunt mai restrictive.

Americanii au devenit “maestrii” conceptualizarii contabilitatii. Ei sunt primii care au creat un cadru contabil conceptual, rod al unui effort prelungit de reflectie. Principiile contabile au ajuns la un inalt grad de rafinament, atat sub aspectul theoretic, cat si al aplicabilitatii lor practice.

Teoria contabilitatii se perfectioneaza dupa o curba exponentiala, in laboratoarele de cercetare ale universitatilor americane.

Daca procedam la o analiza istorica a sistemului contabil american, constatam ca evolutia sa cuprinde patru perioade relative distincte:

- de la sfarsitul secolului al XIX-lea pana la marea criza a anilor ’30;

- de la sfarsitul marii crize pana la inceputul anilor ’70;

- de la crearea actualului organism de normalizare contabila (1972) pana la sfarsitul anilor ’80;

- perioada anilor ’80.

Normalizarea contabilă în Statele Unite începe o dată cu crearea

Institutului american al experţilor contabili autorizaţi („American Institute of Certified Public Accountants” – AICPA), în anul 1887.

Acesta a fost înfiinţat ca organism al profesiei contabile, este instanţa profesională a experţilor contabili şi constituie sursa esenţială a doctrinei contabile în Statele Unite.

Criza economică din anii 1929 – 1933 a scos în evidenţă şi

precaritatea informaţiilor financiare pe care le puteau obţine investitorii. În consecinţă, Congresul american (organul legislativ) creează, în anul 1934 Comisia Valorilor Mobiliare („Securities and Exchange Commission” – SEC), ca organism guvernamental de reglementare şi control a operaţiilor bursiere.

În domeniul contabilităţii acest organism a avut abilităţi referitoare la:

- crearea unei uniformizări în domeniul controlului;

- reprimarea practicile ilicite, în special ale cunoscătorilor

(Insiders);

- prescrierea forma şi conţinutul situaţiilor financiare inserate în

notele de informare destinate publicului („prospectus”);

- stabilirea rapoartelor pe care societăţile cotate sunt obligate să le

prezinte periodic comisiei;

- impunerea ca situaţiile care-i erau prezentate să fie avizate şi

întocmite conform principiilor definite de profesia contabilă.

Pe plan legislativ sunt promulgate două legi: Legea referitoare la titluri („Securities Act”), în anul 1933 şi Legea referitoare la comercializarea titlurilor („Securities Exchange Act”), ca expresie a intervenţionismului statului american în economie, cunoscut sub denumirea de „New Deal” (politică promovată de preşedintele republican Franklin D. Roosvelt).

În anul 1936 AICPA creează Comitetul procedurilor contabile („Committee Accounting Procedures” – CAP), care a publicat 51 de „buletine de cercetare”, stabilind următoarele principii generale: