Sistemul Contabil și cel Bancar

I.Factori de influenţǎ a sistemului contabil.

Ipostaza de ”joc social “pe care contabilitatea a cǎpǎtat-o in ultina vreme are loc pe o scenǎ in care se intâlnesc atât producătorii cât si utilizatorii de informaţie financiarǎ, aceştia din urmǎ reprezentând categoria care dinamizează si impune de cele mai multe ori “regulile jocului”.

Ca urmare a cercetărilor îndelungate in literatura de specialitate s-au identificat doua grupe mari de factori ce influenţează modul de publicare si calitatea informaţiei contabile : factori interni ( tradiţie, strategie, politici de întreprindere) si factori externi ( tipul de economie, sistemul legal, politic, climatul social , natura proprietǎţii economice, existenţa unei legislaţii contabile specifice, sistemul de educaţie , modul de finanţare, etc.)

Nevoia de informaţie contabilǎ a fost intr-o continuǎ schimbare si continuǎ sǎ fie ca urmare a schimbărilor pe care le suferă societatea dar si noile posibilitǎţi de utilizare a acesteia in luarea de decizii atât la nivel intern ( fundamentarea adoptării noii politici de management sau marketing) cât si utilizarea acesteia de utilizatori externi ( investitori, stat, instituţii financiare, etc.).

De aceea informaţia contabilǎ este o sursǎ de putere si ca urmare procesul de difuzare trebuie sa fie unul dinamic , raţional, rod al negocierii si compromisurilor între întreprindere si factorii externi.

Informaţia contabilǎ se referǎ la o gamǎ largǎ de utilizatori cu o structurǎ neomogenǎ , cu cerinţe diverse uneori complementare iar alteori contradictorii.

Principalele grupe de utilizatori ai informaţiei contabile sunt : 1

• Utilizatorii interni : conducerea întreprinderii , si toate compartimentele care utilizează informaţia contabilǎ

• Utilizatorii externi : toţi cei care sunt interesaţi de întreprindere atât în mod direct cât si indirect.

În cadrul acestei grupe se disting următoarele categorii de utilizatori :

• Acţionarii întreprinderii ;

• Investitorii potenţiali ;

• Creditorii întreprinderii ;

• Partenerii comerciali ( clienţi si furnizori);

• Statul ;

• Analiştii financiari;

În funcţie de caracteristicile fiecărei ţǎri la un moment dat ( economice, politice , juridice , sociale sau culturale ) statul si societatea exercitǎ în grade si forme diferite presiuni asupra informaţiilor difuzate de întreprindere sau îşi exercitǎ influenţa asupra sistemului contabil.

Aceste caracteristici ale mediului în care funcţionează întreprinderea au determinat dezvoltarea in timp a unor sisteme contabile diferite de la o ţară la alta cu implicaţii diferite asupra practicilor si reglementǎrilor contabile Aceste reguli de evaluare si măsurare, modul de contabilizare a unor evenimente si tranzacţii precum si modul de prezentare a situaţiilor financiare pot diferi de la o ţarǎ la alta.

1 Sursa Minu Mihaela – Contabilitatea ca instrument de putere , Editura Economica

Impactul principalilor factori de mediu ce acţionează asupra contabilităţii:

A. Sistemul politico-economic

În cadrul unui sistem politic liberal – specific ţǎrilor vest-europene , America de Nord, Japonia si Australia. Guvernele , ca reprezentate ale statului , pot deţine întreprinderi industriale sau comerciale fǎrǎ a juca un rol determinant in conducerea lor , dar pot avea un rol hotărâtor in cadrul unor întreprinderi pe care nu le deţine in proprietate Relaţia dintre stat si comunitatea afacerilor este una de cooperare. Cererea vine din partea investitorilor pentru care capacitatea de a realiza câştiguri viitoare devine informaţie capitalǎ În acest sens , contabilitatea va trebui sǎ ofere informaţii cu privire la rentabilitatea întreprinderii ( măsurarea veniturilor si cheltuielilor din exploatare ) sub forma beneficiului de exploatare si capacitatea întreprinderii de a genera fluxuri monetare viitoare pe diferite categorii de activitǎţi derulate de întreprindere. Investitorii si creditorii sunt interesaţi de natura pasivelor interne si externe.

În cadrul unui sistem politic planificat , centralizat, specific ţǎrilor fost socialiste în plin proces de tranziţie Cererea de informaţii în cazul unor asemeni economii vine din partea statului având ca scop planificarea şi controlul economiei naţionale În prezent se încearcă armonizarea contabilităţii la standardele europene fiind conciliate de diferite state care încearcă sǎ îşi impună punctul de vedere.

B.Sistemul juridic2

Sistemul de drept romano-german sau continental : au la bazǎ dreptul roman , rolul legilor fiind de a descrie si de a prezenta un comportament acceptabil din punct de vedere legal, iar reglementările contabile au drept scop impunerea unor reguli specifice acestui domeniu. Normele si reglementările nu permit manifestarea intereselor particulare , schimbările neputând sǎ apară decât în cazurile în care au loc modificări ale codului civil sau cel comercial. De multe ori astfel de norme sunt depăşite din punct de vedere al cerinţelor de dezvoltare capitalistǎ si au un grad scăzut de flexibilitate.

Sistemul de drept cutumiar : produs al evolutiei istorice , specific insulelor britanice. Din punct de vedere contabil ţǎrile de drept cutumiar se caracterizează printr-un minim de reglementare legalǎ si mai mult pe o autoreglementare realizatǎ prin actul normalizator al profesiei contabile liberale. În cazul în care apar dezechilibre nu va ezita sǎ apară o nouǎ reglementare , statul intervenind numai în cazurile în care o problemǎ nu poate fi rezolvatǎ fǎrǎ implicarea sa.

Un alt factor determinator în modul de difuzare a informaţiilor contabile îl reprezintă modul de finanţare predominant într-un mediu economic Sursele de finanţare predominante într-un mediu economic pot fi considerate ca un autentic determinant al practicelor de difuzare a informaţiei contabile.

Ca principale modalitǎţi de finanţare s-au conturat : finanţarea prin credite bancare reprezentând sursa tradiţionalǎ , privilegiatǎ în Europa continentalǎ ( Franţa ) , şi finanţarea prin intermediul pieţii financiare specificǎ ţǎrilor anglo-saxone.

2 Sursa : Ionescu C-Informarea financiarǎ în contextual internaţionalizării contabilităţii, Editura Economica , 2003

Între cele doua forme de fnanţare diferenţa majorǎ dintre acţionari şi creditori este următoarea: primii au pe lângă dreptul de a fi remuneraţi pentru sursele pe care le pun la dispoziţia întreprinderii si dreptul de control al întreprinderii în timp ce creditorii au doar dreptul de a fi remuneraţi prin dobândă.

Comportamentul societăţii depinde de modul de finanţare adoptat astfel unul va fi destinul unei întreprinderi care se finanţează preponderent prin intermediul pieţei financiare care în contextual finanţării bursiere şi închinării la zeul investitor, va viza performanţa imediată exprimată în special prin rezultatul pe acţiune si a1tul va fi destinul unei entităţi finanţate prin intermediul creditelor bancare care în buna coabitare cu instituţiile bancare va urmări maximizarea constituirii de rezerve si minimizarea ratei îndatorării.

Forma de finanţare pentru care optează o întreprindere depinde şi de mărimea întreprinderii. În cazul IMM majoritatea întreprinzătorilor vor opta pentru o finanţare prin intermediul băncilor deoarece această formă de finanţare le va asigura integritatea dreptului de control si de proprietate asupra întreprinderii în timp ce întreprinderile mari vor opta pentru o finanţare prin intermediul pieţei financiare deoarece pentru dezvoltarea proiectelor au nevoie de surse mult mai mari decât le-ar putea asigura finanţarea bancară şi în cadrul unor astfel de întreprinderi nu mai primează dreptul de proprietate ci rentabilitatea pe care o obţin investitorii prin plasarea capitalurilor lor.

Modul în care o întreprindere este finanţată afectează contabilitatea în mai multe feluri. Spre exemplu ţările în care se recurge preponderent la finanţarea prin creşterea capitalurilor proprii, reglementările contabile vor încerca să pună la dispoziţia utilizatorilor în special investitorilor informaţiile necesare luării deciziei de a investi; contrar întreprinderilor în care finanţarea se face prin intermediul creditelor bancare în care regulile de evaluare şi măsurare în contabilitate vor fi mai prudente în scopul protejării creditorilor.