Sistemul Informational privind Contabilitatea Impozitelor si Taxelor SC Psihocontrol SRL

Imagine preview
(9/10 din 1 vot)

Acest proiect trateaza Sistemul Informational privind Contabilitatea Impozitelor si Taxelor SC Psihocontrol SRL.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 142 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 8 puncte.

Domeniu: Contabilitate

Cuprins

CAP. I: SISTEMUL FISCAL
CAP. II: REZULTAT VS. PERFORMANŢĂ
CAP. III: IMPOZITUL PE PROFIT
1. Impozitul pe profit
A. Contribuabili
B. Determinarea impozitului
C. Sume deductibile fiscal
D. Cheltuieli nedeductibile fiscal
E. Plata şi controlul impozitului pe profit
2. IAS 12 – Impozitul pe profit
3. IAS 20 – Contabilizarea subvenţiilor
4. Sistem comparativ al impozitului pe profit cu Marea Britanie 5. Sistem comparativ al impozitului pe profit cu Statele Unite ale Americii
CAP. IV: IMPOZITUL PE DIVIDENDE
CAP. V: STUDIU DE CAZ
1. Prezentarea societăţii
2. Monografia
3. Situaţie comparativă între formulare de bilanţ în model conform IASC şi conform normelor naţionale
4. Analiză economico-financiară a societăţii
5. Sistem informatic pentru Declaratia privind impozitul pe profit
CAP. VI: BIBLIOGRAFIA

Extras din document

CAP. I: SISTEMUL FISCAL

Impozitele, taxele, contribuţiile reprezintă fundamental si motivaţia pe care este construită fiscalitatea.

Sistemul fiscal reprezintă totalitatea impozitelor si taxelor, realizate prin intermediul unui mecanism bazat pe tehnici, metode si instrumente specifice desfaşurării activităţii de urmărire şi control cu ajutorul aparatului fiscal. Legea fundamentala a statului de drept consfinţeşte obligaţia tuturor cetăţenilor ţării de a contribui prin impozite si taxe la finanţarea cheltuielilor publice.

Obligaţia persoanelor fizice şi juridice de a contribui sub formă de impozite si taxe la constituirea fondurilor bugetare dă naştere la „Creanţa fiscală” pentru buget si „Obligaţie fiscală” pentru agentul economic. Creanţa fiscală reprezintă dreptul statului de a percepe prin organele fiscale impozite, taxe şi alte venituri in contul bugetului. Titlul de creanţa fiscală este actul prin care se constata şi se individualizează obligaţia fiscală a unei persoane fizice sau juridice. Întocmirea titlurilor de creanţă fiscală este realizată fie de organele fiscale în cadrul dreptului de control privind organizarea si desfăşurarea activităţilor economice producătoare de venituri impozabile, fie de instanţele de judecată, notariatele de stat, organele vamale, regiile autonome, societăţile comerciale ale persoanelor juridice pentru impozitul pe profit, taxa pe valoarea adaugata, impozitul pentru folosirea terenurilor proprietate de stat, impozite si taxe reţinute de persoane cărora le plătesc venituri sau prestează servicii.

Creanţa fiscală incetează atunci când obligaţia fiscală a contribuabilului este achitată, compensată sau prescrisă. Obligaţia fiscală de a vira impozite si taxe la bugetul public si la fondurile speciale extrabugetare, revine persoanelor fizice si juridice, române si străine, numite contribuabili.

Din punct de vedere fiscal persoanele juridice pot fi grupate in:

1. Persoanele juridice propriu-zise:

• Cu activitate economica: regii autonome, societăţile comerciale, organizaţii cooperatiste;

• Fără scop lucrativ: instituţii publice, organizaţii sociale, asociaţii de persoane fizice, fundaţii;

2. Unităţi economice fără personalitate juridică ce pot fi:

• Unităţi economice aparţinând unor persoane juridice ce pot fi sucursale, magazine, secţii;

• Asociaţii in participaţie.

3. Societăţi comerciale străine, reprezentate prin:

• Societăţi comerciale străine – persoane juridice străine;

• Filiale ale societăţilor comerciale străine.

Primele două categorii de persoane juridice au obligaţia de a achita taxa pe valoarea adăugată şi accize- impozitul pe profit, impozitul pe dividende, impozitul pe clădiri, contribuţii la asigurările sociale, alte impozite şi taxe:

- asupra potenţialului tehnic (mijloace de transport, terenuri, clădiri);

- asupra bunurilor achiziţionate cu titlu oneros din import (taxe vamale, accize);

- asupra dreptului de înregistrare (taxe de timbru, taxe de înregistrare).

Societăţile comerciale străine au obligaţia de a plăti impozite pe unele venituri specifice realizate de nerezidenţi, impozitul pe venitul reprezentanţelor firmelor comerciale străine.

Sistemul fiscal are la bază trei componente:

I. Impozitele, taxele şi contribuţiile;

II. Mecanismul fiscal;

III. Aparatul fiscal.

I. Impozitul reprezintă prelevarea obligatorie şi fără contraprestaţie din partea statului cu scopul de a acoperii cheltuielile publice.

Taxele reprezintă contravaloarea serviciilor executate de stat, la cererea persoanelor fizice şi juridice (actele notariale, menţiuni la contractul şi statutul societăţilor comerciale, acte testamentare, etc.), valoarea taxelor in raport cu serviciul prestat de stat este mult mai mare.

Contribuţiile reprezintă obligaţii ale agentului economic la asigurările sociale de stat, sănătate, şomaj, fiind achitate de persoanele fizice şi juridice care utilizează forţa de muncă pe durată nedeterminată sau determinată.

I.1. Clasificarea impozitelor (Figura nr. 1).

Discutate ca venituri ale bugetului de stat, impozitele şi taxele se impart în două categorii:

1. Venituri curente;

2. Venituri din capital.

1. Veniturile curente sunt clasificate în alte două grupe:

1.a) venituri fiscale;

2.b) venituri nefiscale.

1.a) Veniturile fiscale sunt formate din sumele provenite din impozitele directe şi indirecte.

Impozitele directe sunt suportate de persoane fizice sau juridice care le plătesc în cunoştinţă de cauză (impozitul pe profit, impozitul pe veniturile din salarii, impozitul pe dividende, impozitul pe clădiri, etc.).

Impozitele indirecte sunt cele pe care nu le suportă cel care le plăteşte. Ele sunt suportate în general de consumatorul final (accize, taxa pe valoarea adăugată, taxele vamale, taxele de consumaţie etc.).

1.b) Veniturile nefiscale provin din vărsăminte efectuate de Banca Naţională a României din profitul net, al regiilor autonome, veniturile de la instituţiile publice, taxele consulare, etc. Ponderea lor în totalul veniturilor curente este foarte mică.

2. Veniturile din capital provin din valorificarea unor bunuri ale societăţilor comerciale cu capital de stat sau a rezervei de stat.

Figura nr. 1. Clasificarea veniturilor statului.

- impozitul pe profit

Venituri din impozite directe - impozitul pe veniturile din salarii

Venituri fiscale - impozitul pe dividende

- impozitul pe cladiri

1. Venituri curente Venituri din impozite indirecte - accize

- TVA

- taxe vamale

varsaminte efectuate de BNR din profitul net

varsaminte efectuate de regii autonome din profitul net

Venituri nefiscale

varsaminte de la institutii publice

taxe consulare

Valorificarea unor bunuri ale societatilor comerciale cu capital de stat

2. Venituri din capital

Valorificarea unor bunuri de la rezerva de stat

II.2 Elemente comune ale impozitelor şi taxelor.

Toate actele normative prezintă elementele impozitelor şi taxelor. Aceste elemente cuprind: obiectul impozitului, subiectul impozitului, baza de calcul, plătitorul de impozite, cota, termenul de plată, înlesniri acordate la plată, drepturile plătitorului de impozit, obligaţiile şi sancţiunile.

a) Obiectul impozitului este elementul care stă la baza aşezării impozitului: venitul, profitul, preţul sau tariful.

b) Subiectul impozitului se identifică cu persoana fizică sau juridică deţinătoare sau realizatoare a venitului sau profitului.

c) Baza de calcul. De cele mai multe ori, obiectul impozitului reprezintă şi baza de calcul, dar există şi excepţii, de exemplu: la impozitul pe clădiri, obiectul îl reprezintă clădirea, iar baza de calcul valoarea sau taxele de succesiune.

d) Plătitorul de impozite de regulă coincide cu subiectul impozitului. Există şi excepţii: la impozitul pe veniturile din salarii, subiectul este salariatul, plătitorul este unitatea la care salariatul realizează venitul.

e) Cota (cuantumul impozitului) serveşte bazei de calcul a impozitului prin care se determină suma de plată. Cota poate fi poate fi fixă sau procentuală.

Cota fixă este exprimată sub forma unui cuantum aplicată la baza de calcul sau la o parte a acesteia; de exemplu, pentru taxa privind folosirea terenurilor in alte scopuri decât producţia agricolă sau silvică, se stabilesc cote fixe pe km2 sau metru pătrat.

Fisiere in arhiva (1):

  • Sistemul Informational privind Contabilitatea Impozitelor si Taxelor SC Psihocontrol SRL.DOC

Alte informatii

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE FACULTATEA DE CONTABILITATE ŞI INFORMATICĂ DE GESTIUNE