Sistemul monetar internațional

Introducere

Încercările de creare a unui sistem monetar internaţional precum şi înfiinţarea acestuia sunt strâns legate de evoluţia dintre ţările lumii,a comerţului, mişcărilor de capital, investiţiilor, procesul de dezvolatare economică, fiind determinate de nevoia, pe plan internaţional, unor reglementări în măsură să dirijeze tranzacţiile dintre state şi să impună o ordine care să fie respectată de toţi participanţii în vederea evitării dezechilibrelor şi crizelor financiare.

Crearea unui sistem monetar internaţional trebuie privită ca expresie a interdependenţei economice dintre statele suverane şi nu ca o modalitate de a subordona sisteme monetare naţionale. Odată creat, un sistem monetar internaţional, inclusiv organismul menit să asigure cooperarea şi să sprijine aplicarea principiilor, trebuie adaptat cerinţelor de orice fel care intervin în relaţiile economice, sociale şi politice dintre statele membre ale sistemului.

1. Sistemul monetar internaţional

1.1 Prezentare generală

Sistemul monetar internaţional poate fi definit ca „ansamblul principiilor, normelor, mecanismelor şi instituţiilor care permit ca persoanele fizice sau juridice din ţări diferite să efectueze reglementarea creanţelor reciproce şi să realizeze cooperarea în domeniul monetar”.

Sistemul monetar internaţional presupune un ansamblu de reguli, infrastructuri şi instituţii stabilite de statele membre în scopul dezvoltării schimburilor economice internaţionale şi al promovării cooperării monetare internaţionale.

Rolul sistemului monetar internaţional decurge din funcţiile sale şi anume:

→ asigură schimbul şi circulaţia monedelor

→ furnizează lichidităţi monetare internaţionale necesare derulării tranzacţiilor internaţionale

→ ajustează balanţele de plăţi externe în condiţiile înregistrării unor dezechilibre între încasările şi plăţile în valuta înregistrată în cadrul lor

1.2 Etape premergătoare

În a doua jumătate a secolului XIX-lea, majoritatea statelor dezvoltate se confruntau cu dificultăţi de ordin monetar, ca urmare a funcţionării neadecvate a bimetalismului sau monometalismului argint. În vederea stopării acestor dezechilibre, unele state au înfiinţat uniuni monetare care reprezintă,totodată şi încercări de creare a unui sistem monetar internaţional. Cele mai cunoscute uniuni monetare sunt:Uniunea Monetară Germană şi Uniunea Monetară Latină.

Uniunea Monetară Germană a fost creată pe baza convenţiei din 24 ianuare 1857, încheiată între Prusia şi Austria ulterior aderând şi alte state participante şi a prevăzut:

- menţinerea monomentalismului argint şi generalizarea sistemului zecimal

- stabilirea parităţilor metalice pentru fiecare ţară

- reglementări privind emisiunea şi circulaţia monedelor în şi între ţările membre precum şi a monedelor comerciale utilizate de plăţi cu ţările din afara uniunii

Convenţia privind Uniunea Monetară Germană a expirat în 1878

Uniunea Monetară Latină a fost creată prin Convenţia din 23 decembrie 1865, încheiată între Franţa, Belgia, Italia şi Elveţia la care a aderat în 1868 şi Grecia, în vederea consolidării bimetalismului. Ţările membre au adoptat un sistem monetar comun, având ca unitate monetară francul francez şi o circulaţie liberă a monedelor naţionale la cursuri fixe stabilite în raport cu moneda franceză.

Uniunea Monetară Latină a contribuit la consolidarea pentru o perioadă scurtă de timp a poziţiei bimetalismului. În anul 1878, în contexul fluctuaţiilor preţurilor pe piaţă ale aurului şi argintului, Uniunea Latină s-a transformat într-o uniune bazată pe etalonul aur. În anul 1927 a fost dizolvată efectiv.

Conferinţa Monetară Internaţională de la Genova reprezintă o altă încercare pe linia cooperării monetare internaţionale din anul 1922 la care au participat 33 state. În cadrul conferinţei s-a recomandat practicarea sistemului de păstrare a disponibilităţilor în conturi în străinătate, pentru a se limita utilizarea aurului. În acest scop s-a propus adoptarea etalonului aur-devize în cadrul sistemelor monetare naţionale. Etalonul aur-devize a fost adoptat,în forme asemănătoare, de toate ţările europene,ceea ce a însemnat un pas important în direcţia uniformizării mecanismelor monetare.

Dezechilibrele provocate de criza econmică mondială din 1929-1933 au făcut imposibilă respectarea regulilor etalonul aur-devize care în varianta sa iniţială de etalon aur-lire sterline, a încetat să mai funcţioneze.

Blocurile monetare s-au constituit în perioada 1923-1933 din dorinţa marilor puteri de a institui un control asupra ţărilor dependente şi au avut la bază o monedă cheie (pivot) şi mai multe monede satelit. Caracteristicile principale ale unui bloc monetar sunt:

- stabilirea unui raport valoare între moneda cheie şi monedele satelit

- convertibilitatea totală între cele două categorii de monede

- păstrarea şi administrarea rezervelor monetare de către banca emitentă a monedei cheie

- reglementarea relaţiilor monetare ale statelor membre în raport cu statele din afara blocului

În funcţie de moneda care a îndeplinit rolul de monedă cheie au existat: blocul lire sterline,blocul francului francez şi blocul dolarului american

2. Sistemul monetar internaţional de la Bretton-Woods

2.1 Caracteristici şi principii de funcţionare ale sistemului

Criza economică din 1929-1933 însoţită de criză monetară fără precedent a determinat intensificarea preocupărilor pentru crearea unui cadru internaţional de cooperare monetară. În acest scop s-a organizat la Bretton-Woods(SUA) între 1 si 22 iulie 1944,Conferinţa Monetară şi Financiară Internaţională la care au participat reprezentaţii din 44 de state şi care a abordat pentru prima dată problema creării unui sistem monetar internaţional, bazat pe etalonul aur-devize şi în cadrul acestuia, pe dolarul SUA ca principală monedă de rezervă.

Conferinţa a urmărit în general: stabilirea de reguli pentru funţionarea viitorului sistem monetar internaţional, instaurarea unui regim de schimb în măsură să evite dezordinile monetare care au avut loc anterior, crearea unui organism internaţional, care să supravegheze respectarea normelor de conduită monetară.

În dezbaterile Conferinţei de la Bretton-Woods au predominat proiectele a două delegaţii:a Marii Britanii, condusă de J.M.Keynes şi a SUA condusă de H.D.White, subsecretar al Trezoreriei SUA.